Lucas 9, iunie, 2009
Posted by teologeanu in de zi cu zi....trackback
e in forma si tare voios.
Recurge le tot felul de siretlicuri pentru a obtine ce doreste. Una din ispravile care m-au amuzat s-a intamplat sambata. Am luat o cutie cu bomboane din care s-a servit intens. Ulterior i-am luat cutia si i-am spus ca nu mai are voie. S-a invartit in jurul meu cu fel de fel de pretexte, iar in final a luat usor cutia si a deschis-o. Stia ca nu mai are voie sa manance. Asa ca s-a gandit la altceva. A scos bomboanaele si a inceput sa le cantareasca in palma, sa le analizeze, iar in final m-a intrebat daca ii dau voie sa mearga cu ele sa le duca in frigider. Stiind cat de mare este ispita pentru el l-am rugat sa le lase pe masa. Si au stat acolo pana a venit Ana Maria care nu stia foarte multe despre interdicitie. Si astfel au sfarsit ultimile trei sau patru bomboane. Mancate de… Lucas!
Cu gura plina!
In cautarea furnicilor!
De ce nu ma mir oare?
Poate pentru ca am niste amintiri din studentie cu taticul lui?
Ti se pare ca seamanam? Sau vorbesti de inocenta lui?
cum bine stii. Intre timp. Poate ca ar trebui organizata o intalnire. 
Au trecut zece ani, Cristi, de la inceperea facultatii. In prima varianta
Pai poate facem o intalnire la soso la nunta;)
Chiar asa repede nu ajung! Ideea nu e rea.