Mici deocamdată. Mie mi se pare totuși că s-au făcut mari. Îmi pare că mai ieri veneam de la spital cu primul fecior în brațe: Lucas – Timotei. Timipul a trecut, noi (spun eu) ne-am mai înțelepțit, iar ei au început să descopere lumea cu bunele și relele ei. Eu sper că vor descoperi mai mult lucrurile bune. Apoi am mai venit cu încă unul: David – Andrei. Total diferit de frate-su. Și la chip și la temperament. Mai insistent, mai îndrăzneț și mult mai user friendly ar spune cei care fac programare.
Iată-i pe amândoi în același context, în aceeași zi și la aceeași oră. Diferențele le sesizați voi.
Ei sunt cei care reușesc să smulgă un zâmbet orice s-ar întâmpla în jur. Și nici nu pot să stau prea mult supărat pe ei.
Like this:
4 bloggers like this post.
Comentarii recente