Dupa decernarea premiilor Oscar omenirea se confrunta cu cea mai mare criza de pana acum. Filmul lui Mungiu nu a luat Oscarul. Amploarea dramei depaseste granitele Romaniei si devine un subiect mondial de disputa. Asa reiese de aici.
Mizand pe campanii ieftine de PR (a se citi scandal / senzational) romanasul nostru incearca, alaturi de presa autohtona, sa scoata pe taraba cu valoare de produs cultural, o deturnare a realitatii. Si anume, femeia care face un avort este victima unui sistem diabolic, nicidecum copilul care nu vede lumina zilei si care este omorat de fiinte care au pretentia de a se numi fiinte culturalizate.
Teologic vorbind drama este in alt plan, personajul principal este altul iar salvarea lui devine subiectul.
Halal pretentii culturale musiu Mungiu. Si EVZ.
Teologeanu 
E ceva de comentat pe marginea acestui subiect.
– eu, personal, consider filmul mentionat, foarte bun la categoria „documentar”, si mai putin, sau chiar deloc, la categoria „artistic”. De ce? Se focalizeaza totul, asa cum ai spus, pe femeia care trebuie sa avorteze, ceea ce mi se pare, pe langa faptul ca savarseste o „pruncucidere”, dar este si un subiect dizgratios, care priveste societatea de dinainte de ’89 intr-o foarte mica parte.
– si apoi, Mungiu & co. are impresia ca cine nu-i cu noi e impotriva noastra, a romanilor, ceea ce nu-i deloc asa.
Bine spus Traian,
documentar da. Poate fi. Dar se putea alege si alt subiect mai „lejer”. De pilda, drama detinutilor din inchisori in vremea comunista. Nu neaparat detinutii religiosi.
In privinta lui Mungiu cred mai degraba ca ziaristii ridica stacheta prea sus. Esecul la Oscar nu e o drama oameni buni. Inseamna ca cineva a venit cu o poveste mult mai frumoasa decat cea a lui Mungiu. Si au avut si asteptari mai mici. Ii sunt suficente palmele.