Multumesc!

31 Iul

tuturor 😉

Anunțuri

3 răspunsuri to “Multumesc!”

  1. Cezar Pesclevei 31, Iulie, 2008 la 9:23 pm #

    Omul contemporan

    Aflat între maternitate şi cimitir, viaţă şi moarte, materie şi vis, eros şi tanatos, între a fi şi a nu fi, da şi nu, palpabil şi iluzie, sens şi nonsens, între aici şi acolo, omul contemporan se mişcă din ce în ce mai decăzut pe suprafaţa invizibilă a proiectului său existenţial.
    Ar dori din nou să prindă aripi pentru a se avânta spre visare, imaginar, spre idealul la care visa în anii copilăriei lui zidite cu cărţile de poveşti ce l-au fascinat prin Ilenele Cosânzene şi Feţii Frumoşi, ca simbol românesc al fascinantei perioade cu care nu se va mai întâlni vreodată. Dar plumbul dimensiunii materiale conţinut şi de textura fiinţei sale îl trage profund în josul dezgustător şi vulgar al materiei.
    Omul contemporan aflat pe acoperişul noii Mănăstiri a Argeşului, ca maestru arhitect şi constructor al ei, nu se mai poate nici măcar gândi, asemeni meşterului Manole din trecutul mitologic al poporului român, la confecţionarea aripilor din şindrila cu care a construit acoperişul de pe care nu mai poate acum coborî. Şi, odată desprins de suprafaţa acoperişului, căderea în gol e iminentă, fără a mai mima zborul, ca aspiraţie înaltă şi garant al revenirii în condiţii de siguranţă pe pământ.
    Omul de azi nu se mai poate pune nici în locul personajelor romantuice construite de Shakespeare în cazul lui Romeo şi Julieta, de Eminescu, în cazul Luceafărului şi a Cătălinei sau de Radu Paraschivescu, în locul personajelor Pedro şi Ines din Portugalia cea inundată de soare. Aceasta pentru că spaţiul de extindere a individului din prezent nu depăşeşte complexul biologic, sfera biologică cum ar fi spus Cioran. Or stagnarea, fie şi mişcarea, în spaţiul limitat al sferei biologice reprezintă cea mai degradantă înfăţişare a fiinţei umane, a acestei entităţi ce împleteşte complexul psiho-socio-cultural şi spiritual, ultima dimensiune fiind cea care validează omului transcendentul, acel dincolo spre care el tinde (conştient sau nu) şi în care va ajunge după ce va părăsi întru totul imanentul, imediatul la care s-a redus, s-a idiotizat, în prezent.
    Desprins de rădăcinile sale prin care îşi procura odinioară seva, lăsând în paragină celelalte sfere ale fiinţei sale, omul contemporan se vestejeşte până la stadiul de moarte şi dincolo de ea. Abia acest om este „omul nou” promovat de comunişti sau chiar hitlerişti. Acela de atunci era o mimare. De la bunici am aflat că lumea credea realmente în Dumnezeu. Omul de azi e o autentificare, o reprezentare fidelă a omului fără Dumnezeu dorit în trecut, a „omului nou” ce prostituează sensul etimologic al cuvintelor exprimate.

  2. teologeanu 1, August, 2008 la 1:09 pm #

    asa e Cezar, cum spui tu.

  3. violeta shalom 5, August, 2008 la 12:10 pm #

    Am ascultat ieri pe Realitatea, la stiri, un dialog al moderatorului cu Cristian Tudor Popescu, referitor la Soljenitin si cartile lui. Ceea ce mi-a dat de gandit, un lucru de care mi-am amintit acum, citind acest articol, a fost referirea lui CT Popescu la diferenta in care este perceputa relatia om-carte acum, fata de trecut.
    In trecut, spunea el, cand omul lua o carte in mana, se gandea: „cartea asta o sa ma schimbe”. Cu alte cuvinte, privea cartea ca un factor de instruire, de cultura, acceptandu-si propria fiinta intr-un proces de transformare. Acum motivele pentru care marea majoritate a „cititorilor” citesc o carte tin de divertisment, de formare a unei idei de cultura sau a unei imagini. A folosit alte cuvinte, imi cer scuze pentru ca nu l-am citat exact.

    As adauga un comentariu pe aceasta tema: un alt motiv de lecturare ar fi doar faptul ca e la moda acea carte. Acum, omul s-a autoblocat intr-o stagnare care il conserva, il blazeaza si ii da un aer cunoscator, ajutat si suprasaturat de informatia care vine pe alta cale, si pe care o accepta de-a gata, desi uneori stie ca e denaturata.
    Imi cer scuze daca am fost pe langa subiect cu acest comment, l-am scris pentru ca citirea articolului mi-a amintit de schimbul de idei din emisiunea de ieri, ca o analogie, pentru ca articolul acesta a fost scris cu cateva zile bune inainte.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: