Există mai multe tipuri de etică. Dintre ele am selectat două pentru a ilustra întrebarea pe care vreau să o ridic. Etică situațională, adică decizi în acel moment ce este mai bine pentru cineva, și etica normativă, adică stabilirea principiilor universal aplicabile într-o situație dată.
Acum, întrebarea la care vreau să vă gândiți este cea din titlu. Este acceptabil din punct de vedere moral să încalci o lege pentru binele cuiva?
Anunțuri
Depinde de lege. Te referi la lege juridica sau lege a lui Dumnezeu?
Uite una din ambele tabere:
Sa nu minti!
atunci, hai sa discutam pe un exemplu concret: http://shalomshalom.wordpress.com/2008/01/30/din-dragoste/
In plus, merita sa spui ca ti-a placut o mancare dezastruoasa doar pentru a fi dragut? Merita sa spui o minciuna pentru a salva o viata? Merita sa furi mancare pentru a hrani un sarman?
vezi sa nu te legi acum si de Robin Hood 😛
Cristi, de ce ma provoci, ieri ma „mustruluiai” ca nu prea sunt serios. 🙂
la postul #4, la primele doua intrebari zic „da”, la ultima „nu”
ok, acum sunt serios.
Eu cred ca Legea Domnului (legea actualizata de Isus si de apostoli) este clara si nu este de discutat; orice se incalca aici este pacat. Ceea ce tine de parerile indoielnice, cred ca tine de libertatea fiecaruia in Hristos. Sau sa il parafrazez pe Pavel din Romani: cu cat il cunosti mai mult pe Hristosul crucificat, cu atat devii mai liber, mai liber de prejudecati, mai liber in cuget, mai liber sa iti auto-impui limitari de dragul fratilor de langa tine.
Bun raspuns, dar daca legea lui Cristos imi spune sa nu mint si eu trebuie sa ascund un om caruia i-as putea salva viata ce sa fac?
Daca nu este voia lui Dumnezeu ca sa-i salvez viata? Poate Dumnezeu il vrea in vesnicie pe acel om. „Pana la urma e intre tine si Dumnezeu, n-a fost niciodata intre tine si ceilalti oameni” spunea candva Maica Teresa.
Dar daca Dumnezeu iti pune viata lui in mana ta?
Daca omul nu este credincios?
@Cristina,
adica ai baga o minciunica pentru o mancarica ce nu e bunicica?
@11, Daca cineva crede ca Dumnezeu te ispiteste sa faci un pacat de dragul unui om, atunci nu are acelasi Dumnezeu ca si mine.
nu neaparat o minciuna, dar cel putin nu as face persoana sa se simta prost. As spune ceva de genul: „Mmmm, mincarea asta are un gust deosebit. Ai pus ceva deosebit in ea?” Gusturile nu se discuta, si ce nu-mi place mie poate sa-i placa altcuiva. Asa ca de ce sa ranesc pe cineva cind nu e necesar?
Aia ca Dumnezeu il vrea in vesnicie pe acel om, ca poate nu vrea sa-l salvezi e tare. Daca Dumnezeu vrea asta sa se descurce singur pe teren liber, sa zic asa nu sa te bage la inghesuiala, intr-o situatie care poate pune probleme morale unora.
Si uite ca imi aduce aminte Claudia de un exemplu din Biblie o femeie, Rahav, ce parere aveti de ea …..ce parere a avut Dumnezeu…
Dumnezeu nu te baga la inghesuiala, ci omul se baga singur.
Treaba mea ca si crestin este sa aduc pe oameni la Hristos ca sa aiba viata vesnica, si nicidecum sa le lungesc viata fizica. Ce treaba am eu „cu robul altuia daca sta in picioare sau cade”.
Daca pot sa il ajut pe cineva trebuie sa o fac in asa fel incat sa nu incalc legea Domnului. Prin ceea ce a facut Rahav nu a incalcat legea Domnului, pentru ca i-a scos afara pe acoperis pe cei doi, si ei puteau sa plece de acolo daca vroiau, sau puteau sa ramana acolo ascunsi. Ea a spus adevarul ca au iesit din casa inainte de timpul la care se inchidea poarta cetatii si ca nu stie unde sunt. De unde avea sa stie ea din casa daca cei doi mai sunt pe acoperis sau nu?
Rahav a mintit cu privire la spioni.
De doua ori. Cu privire la ignoranta faptului daca spionii au fost sau nu israeliti si a mintit cu privire la plecarea spionilor. Si este adevarat ca Rahav si familia ei a fost singura familie care a fost salvata.
Iosua 2
3 Împăratul Ierihonului a trimis la Rahav să-i spună: „Scoate afară pe bărbaţii care au venit la tine, şi care au intrat în casa ta; căci au venit să iscodească ţara.”
4 Femeia a luat pe cei doi bărbaţi, şi i-a ascuns; şi a zis: „Este adevărat că bărbaţii aceştia au venit la mine, dar nu ştiam de unde Sunt;
5 şi, fiindcă poarta a trebuit să se închidă noaptea, bărbaţii aceştia au ieşit afară; nu ştiu unde s-au dus: grăbiţi-vă de-i urmăriţi, şi-i veţi ajunge.”
6 Ea îi suise pe acoperiş, şi-i ascunsese sub nişte mănunchiuri de in, pe care-l întinsese pe acoperiş.
7 Oamenii aceia i-au urmărit pe drumul care duce la vadul Iordanului, şi după ce au ieşit ei, s-a închis poarta.
Dupa cum vezi le-a sugerat urmaritorilor indiciul clar ca s-au dus spre poarta, oricum israelitii nu aveau cum sa plece de pe acoperi fara ajutorul ei, si ea stia asta, in biblie se precizeaza clar ca i-a ascuns nu doar i-a scos afara.
si versetul
15 Ea i-a pogorât cu o funie pe fereastră, căci casa în care locuia era lângă zidul cetăţii.
Dupa parerea mea trebuie sa fi foarte larg in interpretare ca sa consideri ca rahav nu a mintit.
Trebuie sa recunosti ca nu ai suficiente date nici sa spui ca a mintit pentru ca nu ai un dialog complet intre iscoade si Rahav nici inainte de venirea soldatilor si nici dupa. Nu se spune ca a stiut inainte de a veni soldatii ce nationalitate aveau cei doi, ci doar dupa ce s-a suit la ei pe acoperis ii recunoaste ca israeliti…
Repet ce am mai spus, e adevarat ca i-a suit pe acoperis si i-a asuns sub in, dar de unde stii tu ca ei nu au spus ca vor pleca de acolo si ca daca intra soldatii in casa ei vor sari de pe acoperis si vor pleca inainte de a se inchide poarta cetatii?
Interpretarea mea nu este larga, ci doar ma abtin de la interpreta cu exactitate acolo unde nu am suficiente informatii.
Si de asemenea nu pot sa cred ca Dumnezeu rasplateste cu bine pacate clare (minciuna) chiar daca este in scopuri bune. Si atunci unde nu am suficiente informatii prefer sa il cred pe Dumnezeu sfant si drept, ca sa nu contrazic toata Scriptura, decat sa cred un fapt aparent bazat pe prea putine informatii
Uite continuarea Iosua 2:
8 Înainte de a se culca iscoadele, Rahav s-a suit la ei pe acoperiş,
9 şi le-a zis: „Ştiu că Domnul v-a dat ţara aceasta, căci ne-a apucat groaza de voi, şi toţi locuitorii ţării tremură înaintea voastră.
10 Fiindcă am auzit cum, la ieşirea voastră din Egipt, Domnul a secat înaintea voastră apele mării Roşii, şi am auzit ce aţi făcut celor doi împăraţi ai Amoriţilor dincolo de Iordan, lui Sihon şi Og pe care i-aţi nimicit cu desăvârşire.
11 De când am auzit lucrul acesta, ni s-a tăiat inima, şi toţi ne-am pierdut nădejdea înaintea voastră; căci Domnul, Dumnezeul vostru, este Dumnezeu sus în ceruri şi jos pe pământ.
12 Şi acum, vă rog, juraţi-mi pe Domnul că veţi avea faţă de casa tatălui meu aceeaşi bunăvoinţă pe care am avut-o eu faţă de voi. Daţi-mi un semn de încredinţare
13 că veţi lăsa cu viaţă pe tatăl meu, pe mama mea, pe fraţii mei, pe surorile mele, şi pe toţi ai lor, şi că ne veţi scăpa de la moarte.”
14 Bărbaţii aceia i-au răspuns: „Suntem gata să murim pentru voi, dacă nu ne daţi pe faţă; şi când Domnul ne va da ţara aceasta, ne vom purta cu tine cu bunăvoinţă şi credincioşie.”
15 Ea i-a pogorât cu o funie pe fereastră, căci casa în care locuia era lângă zidul cetăţii.
16 Şi le-a zis: „Duceţi-vă spre munte, ca să nu vă întâlnească cei ce vă urmăresc; ascundeţi-vă acolo trei zile, până se vor întoarce; după aceea, să vă vedeţi de drum.”
17 Bărbaţii aceia i-au zis: „Iată cum vom fi dezlegaţi de jurământul pe care ne-ai pus să-l facem.
18 La intrarea noastră în ţară, leagă funia aceasta de fir cărămiziu la fereastra prin care ne-ai pogorât, şi strânge la tine în casă pe tatăl tău, pe mama ta, pe fraţii tăi, şi pe toată familia tatălui tău.
Cred ca nici despre evenimente istorice mai recente nu exista asemenea informatii detaliate. Rahav stia foarte bine istoria israelitilor, nu cred ca ii confunda. Oricum nu cred ca s-a stirbit sfintenia si dreptatea Lui Dumnezeu, El nu a rasplatit minciuna ci a tinut legamantul facut de cei doi pentru ca ii salvase. Chiar daca ei mureau atunci soarta cetatii era pecetluita, insa Rahav s-a orientat, a dovedit intelepciune si a facut legamint cu cei doi, membrii ai poporului ales pentru a-si salva casa. Nu am incercat sa demonstrez ca Dumnezeu rasplateste minciuna, ci doar ca Rahav a mintit, si a fost singura salvata.
Eu cred ca Dumnezeu prin Domnul Isus si-a incalcat propriile Lui legi sfinte ca sa ne salveze pe noi. Pe cruce fiind, Dumnezeu Tatal si-a intors fata sa nu-L vada pe Fiul Lui care pusese asupra Lui toate incalcarile noastre de lege…din dragoste pentru noi si sa ne salveze de la iad. A fost asta din punctul nostru de vedere un gest „moral”?
As vrea o definitie…Cine defineste ce este moral pentru noi? Avem doar zece porunci…si dintre toate cea mai mare este „sa iubesti” pe Tatal si apoi pe aproapele ca pe tine insuti… Daca Iubirea este Morala suprema…acolo este si prioritatea…de aia poate dragostea acopere totul…nu?
Din nefericire nu multi dintre noi avem atita dragoste pentru altii sa incalcam legea pentru ei. De exemplu…a mintii in fata instantei este incalcare de lege. Exista totusi parinti care si-au luat asupra lor vinovatia copiilor lor si au sfirsit prin a platii ei pretul ? Este moral?
La fel a facut si Tatal Ceresc…cu exceptia ca El n-a trebuit sa minta in fata nici unei autoritati, El insusi fiind Autoritatea.
Da, mi-ar place sa dezvolt o astfel de atitudine …mi-ar place sa cred ca exista oameni in jurul meu pe care sa-i iubesc suficient de mult sa incalc „legile morale”. Cred ca Dumnezeu m-ar ierta intr-o astfel de instanta, chiar daca fratii si societatea m-ar da afara…
Pentruca El ne stie inima…si pentruca Duhul Lui s-ar prezenta si ne-ar apara…Si atita vreme cit am un aparator care imi cunoaste inima si intentiile …bring it over…
Rodica Botan
Nici eu nu sunt adeptul eticii situationale, insa am fost lovit de cateva ori de rigiditatea unor interpretari inguste care m-au facut sa ma gandesc de doua ori cand iau o decizie „controversabila”.
Rodica,
exista totusi niste abosluturi morale. Altfel, nu ajungem nicaieri.
Exceptionala remarca referitoare la moralitatea preluarii vinei…
Minciuna pare una dintre cele mai folosite unelte ale celui rau…dar din cit imbatrinesc din cit realizez ca e una dintre cele mai daunatoare, creind un tipar de viata care duce la un cumplit sfirsit…chiar daca pare nevinovata ea este plasa in care daca cineva intra, chiar daca nu moare sigur de minciuna este greu sa iasa de acolo si in plasa aia sint si alte primejdii…
M-am intrebat deseori daca as putea sa comit o crima sa-mi apar familia. Sa zicem ca cineva intra in casa in miez de noapte…Stiu ca as incerca…stiu ca n-as avea intentia…stiu ca s-ar putea intimpla sa lovesc pe cineva de moarte…dar nu sint sigura. De unde am tras concluzia ca nu am in mine simtul de ucigas…dar ca ar fi posibil sa omor vreodata pe cineva intr-o situatie in care ar trebui sa aleg sa stau cu miinile in sin si sa nu-mi apar copii? E posibil…
Domnul sa aiba mila de noi…Cuvintul Lui strins in inimile noastre ne da tot ceea ce avem nevoie si cind avem nevoie…Si El numai sa ne judece…cred ca exista potential de bine in criminali si de rau in oamenii cumsecade…Poate de aia au existat in vechime cetati de refugiu?
Doar gindesc…si eu…deocamdata n-am omorit pe nimeni…tentatia a existat…copii mei m-au dus uneori pina la granita aia…
🙂 Pace si bucurie…
cred ca trebuie facuta diferentierea intre: a minti pentru a te autoproteja, a minti pentru a-l proteja pe celalalt (iar aici diferentiem din nou daca mintim pentru binele lui terestru sau etern) si a minti pentru a proteja o lucrare a lui Dumnezeu.
Personal cred ca Dumnezeu n-are nevoie de nici o minciuna…de absolut nici un fel…si nici de ajutorul nostru…Adevarul este absolut si nu poate sta linga minciuna. Vorbesc insa ca un laic, ca n-am alta educatie in privinta asta decit ce ne da Biblia…si nici pe aia nu am asimilat-o destul…
Tacerea ar fi o mai buna alternativa atunci cind nu vrem sa spunem adevarul…
Ca noi oamenii mintim? Am facut-o deseori sa-mi protejez pielea, sa-i apar pe altii…dar m-am oprit acolo…cum am zis…cind ridic privirea in sus…incep sa-mi schimb unele pareri destepte pe cate le fac cind tin privirea la suprafata…pe orizontala…
rb…