Marin Sorescu
Sah
Eu mut o zi alba,
El muta o zi neagra.
Eu inaintez un vis,
El mi-l ia la razboi.
El imi ataca plamanii,
Eu ma gandesc un an la spital,
Fac o combinatie stralucita
Si-i castig o zi neagra.
El muta o nenorocire
Si ma ameninta cu cancerul
(Care merge deocamdata in forma de cruce)
Dar eu ii pun in fata o carte
Si-l silesc sa se retraga.
Ii mai castig cateva piese,
Dar,uite,jumatate din viata mea
E scoasa pe margine.
– O sa-ti dau sah si-ti pierzi optimismul,
Imi spune el.
– Nu-i nimic, glumesc eu,
Fac rocada sentimentelor.
In spatele meu sotia, copiii,
Soarele, luna si ceilalti chibiti
Tremura pentru orice miscare a mea.
Eu imi aprind o tigara
Si continui partida.
Toate zilele mi-au fost numarate…
De ce sa ma mai obosesc socotind?
„In lume veti avea necazuri…”
Asa ne-ai spus dindu-ne din Tine pace…!
Si ma inviorez, cind mi te imaginez Doamne,
Rabdind pentru mine si…biruind!!!
Chiar de-ar fii sa trec prin
Valea Umbrelor Mortii…
De ce sa-mi fac griji?
Sint doar o reflezie neagra…sint umbre…
Iar tu esti Lumina mea…
Si pe toate le stingi…
Ce-i viata? Doar o adiere…
Si ce-i omul…decit trecator…
Dar ai pus in noi un gind de nemurire…
Si de Eternitate un dor…
…Cei dragi…? Ti-i dau tie
Sotie, parinti si copii…
Din mina Ta Sfinta…
Sa-ncerce …numai cel rau a-i rapii!!!
Mi-e frica?
Da, mi-e frica!!!
Dar strins de mina Te tin…
Si chiar de-s negre si zbuciumate apele…
Stiu ca m-astepti…
Iata-ma …vin…
de Rodica Botan