Archive | Octombrie, 2008

Identificati cersetorul din imaginea de mai jos

31 Oct

Hai ca e vineri, zi scurta (pentru unii), sa ne descretim putin fruntile. Cine cerseste aici?

Până în cer și înapoi

30 Oct

Un copil de patru ani a suferit un accident din care si-a         revenit in mod miraculos. Istoria lui, prescurtata e aceasta: micutul cade intr-o piscina si dupa eforturi indelungi isi revine la viata. Doar ca povestea lui abia de acum incepe. Redau mai jos un fragment din Christianity Today

Dupa ce a fost capabil sa vorbeasca I-am spus: „Ai dormit o perioada destul de lunga, mi-a fost dor de tine. Ce ai facut?” El a raspuns: „Un inger m-a luat si am zburat. Prin ziduri, printre nori, chiar si prin tine am trecut, mami!”

L-am intrebat cum arata ingerul si mi-a spus ca avea haine albe. Copilul mi-a spus ca a ajuns in cer si s-a deschis o poarta foarte frumoasa. Ningea acolo. L-am intrebat daca l-a vazut pe unchiul sau, Mark, in cer. copilul a spus ca l-a vazut si ca arata exact ca Isus, iar ranile (boo-boos) trecusera.” Mi-a spus ca Mark era fericit si ca dorea sa ramana in cer.

Copilasul mi-a spus apoi ca erau in jur o multime de ingeri…”

Cititi toata intamplarea in Christianity Today. Merita.

De ce v-am relatat intamplarea aceasta:

Aseara, inainte de a adormi, Lucas, s-a ridicat din pat si a aratat cu degetul undeva in camera spunand: „Nenea”. Ana Maria, sotia mea, l-a intrebat unde este, iar el a indicat locul din nou cu degetul. Am stat si am meditat daca nu cumva copilasii vad lucruri pe care ochii nostri sunt prea obositi sau preocupati de alte maruntisuri pentru a le vedea.

Si aceasta nu este singura intamplare care m-a facut sa ma gandesc destul de serios la prietenii nostri, ingerii si lumea de dincolo.

Cuțu, cuțu

30 Oct

Cel mai mare caine din lume arata cam asa:

Dragut, nu?!?

Sa vedem daca reusiti sa parcurgeti acest text

29 Oct

Observ ca sunt oameni care nu sunt de acord cu materialul domnului Plesu. E bine. Foarte bine chiar. Doar ca, omul face niste afirmatii mai mult decat de bun simt. Cu care, spre deosebire de cei mentionati anterior, sunt de acord. Nu de alta, dar abilitatea de a cunoaste nu este echivalenta cu viteza cu care reusesc (sau nu) sa tastez un cuvant pe Google.

Sa vedem daca reusiti sa il parcurgeti in intregime. Daca ai reusit, felicitari nu esti (inca) dependent. Succes!

PS Am pus imaginea pentru ca sa nu ne obosim cu prea mult text. 🙂

Andrei PLEŞU |
Cultura de Internet

Nu mă înscriu printre detractorii calculatorului şi ai Internetului. Dimpotrivă: calculatorul şi facilităţile lui mi-au schimbat viaţa în bine şi asta la o vîrstă cînd nu e uşor să asumi deprinderi noi. Scriu numai pe calculator şi apelez, de cîte ori am nevoie, la reţeaua electronică, pentru informaţie, verificare, detaliu. E la îndemînă, e rapid şi e, cu oarecari excepţii, o sursă de încredere. Am însă norocul de a nu mă fi format în vecinătatea şi prin intermediul calculatorului. Cu alte cuvinte, am puţine şanse să devin dependent, iar conceptul căutării intelectuale se asociază, pentru mine, ca şi pentru majoritatea congenerilor mei, cu alte proceduri decît cele pe care le implică manevrarea unei tastaturi. E motivul pentru care sînt foarte rezervat cînd e să judec performanţa culturală a calculatorului şi a Internetului. Ele au introdus în metabolismul culturii un coeficient de facilitate, care presupune, e drept, acces prompt, dar şi lene mentală, pasivitate, impostură.

Internetul e pe măsura acelora care cred că a fi cultivat înseamnă, pur şi simplu, a şti. Cunoaşterea ca depozit, inteligenţa ca exerciţiu al memoriei, interogaţia redusă la strictă dexteritate mecanică şi la curiozitate primară, toate acestea transformă faptul de cultură în produs de supermarket şi efortul de cunoaştere într-o subspecie a shopping-ului. Dar a fi cultivat nu înseamnă a şti, înseamnă a şti să cauţi. Nu a şti să utilizezi o „maşină de căutare“, ci a transforma căutarea într-un parcurs laborios, imprevizibil, plin de fertile derapaje colaterale. Cultura nu te îmbogăţeşte prin ceea ce îţi livrează în mod expres, ci prin aventura drumului, prin barocul tatonărilor. Cultura e facultatea de a decide ce e de făcut cînd nu ştii ceva: cum să pui întrebarea, la ce uşă să baţi, în care orizont să te mişti. Cultura te îmbogăţeşte şi prin ceea ce afli fără să fi căutat în mod direct. Pe scurt, cultura ţine mai mult de inspiraţie şi febrilitate spirituală, decît de zel cumulativ. Dansul e mai aproape de firea ei decît săpătura harnică şi achiziţia hrăpăreaţă. Or, Internetul nu încurajează dansul, ci mai degrabă o ţopăială arbitrară, o alergare aleatorie în toate direcţiile deodată. Internetul e un mod de a găsi, în care căutarea se reduce la butonadă. Ceea ce e grav e că, găsind atît de uşor, începi să-ţi închipui că deţii cu adevărat ceea ce ai găsit. Impostura e, de aceea, paguba subiacentă a culturii de Internet. Bunul dobîndit fără efort, parada de informaţie plutind pe un perfect vid cognitiv, ştiinţa neasimilată, neprelucrată organic, creează im-presia penibilă a falsului, a jongleriei stîngace. Nicăieri nu e trişeria intelectuală mai acasă ca în spaţiul culturii de Internet. Campionii ei păcălesc lumea, dar se păcălesc pe ei înşişi. Încep să creadă că ştiu, că emană miresme subtile, cînd, de fapt, miros a Google de la o poştă.

Cultura de Internet ameninţă să devină cultura viitorului. Ea face victime încă de pe băncile şcolii, dar se instalează, vanitos, şi în creiere mai tomnatice, grăbite să vîndă ceea ce n-au cumpărat niciodată. Îmi pică ochii, din cînd în cînd, pe verbiajul bălţat al unei mici vedete de televiziune, pentru care laptop-ul pare să fie mamă, tată, frate, prieten şi, probabil, iubită. Din instrument util, calculatorul portabil a devenit un substitut de personalitate, o excrescenţă schizoidă care îşi domină utilizatorul. Omul vrea să epateze, să etaleze cunoştinţe fenomenale, să arate, mă-nţelegi, prostimii cît e de deştept. Vreţi să auziţi ceva despre Olympia (pronunţie ezitantă) a lui Edouard (pronunţat cu un „d“ final sonor) Manet? Ascultaţi la mine! Urmează platitudinile curente, culese din Wikipedia şi din alte cotloane digitale, de unde trebuie să rezulte că vorbitorul şi-a tocit coatele şi şi-a mîncat tinereţile studiind asiduu istoria artei. Nu-i nimic – îmi spun. Insul a făcut, totuşi, de bine, de rău, un efort. Şi decît să nu ştii nimic, mai bine să înveţi cîte ceva, fie şi de pe Internet. Atîta doar: cînd eşti în faza de învăţare, nu se cade să adopţi, ţanţoş, postura învăţătorului.

Mai ai încă de butonat…

din Dilema Veche

Jocuri pentru minte

29 Oct

E bine s ai mintea odihnita, dar, in acelasi timp este bine sa o si utilizezi. Pentru cei interesati de exercitii pentru creier AICI e un punct de plecare.

Succes!

Cele zece porunci ale blogului

29 Oct

Adaptare de pe Christianity Today via Aurel Mateescu

Sa nu pui blogul mai presus de integritate.

Sa nu-ti faci idol din blog

Sa nu-ti folosesti pseudonime pentru a pacatui

Aminteste-ti de ziua de odihna luand pauza pe blog

Cinsteste-i pe colegii tai, bloggerii mai mult decat pe tine insuti si nu cauta semnificatii ascunse pentru greselile lor

Sa nu ucizi onoarea, reputatia sau sentimentele cuiva

Sa nu folosesti internetul pentru a comite sau permite adulter la nivel mental

Sa nu furi continutul altei persoane

Sa nu depui marturie mincinoasa impotriva unui alt coleg, blogger


Sa nu poftesti la traficul vecinului tau. Fii multumit cu continutul tau.

Glum(iț)ă

28 Oct

In urma cu o saptamana Steaua a primit de la Lyon 5 goluri si a marcat 3.

Gluma:

Cum se salută steliștii mai nou?

Give me five!

%d blogeri au apreciat asta: