Arhiva | octombrie, 2008

Depinde de unghi

28 oct.

Suntem diferiti, abordam problemele din unghiuri diferite si tinem extrem de mult la ideile si opiniile noastre. Atat de mult incat suntem gata sa ne razboim cu oricine. Exista totusi situatii care nu sunt nici albe nici negre. ele depind in mare masura de unghiul din care sunt privite si abordate.

Si va invit sa veniti cu exemple. Pentru inceput am sa vin eu cu cateva exemple edificatoare. Sa vedem cat de mult conteaza unghiul din care abordezi o problema, idee, persoana.

Dinclo de spiritul ludic al imaginilor, ceea ce vreau sa scot in evidenta este faptul ca, aparent, putem trage concluzii pripite sau judecam lesne atitudini. Suntem capabili sa emitem judecati cu valoare de adevar absolut doar privind pentru scurt timp o scena. Doar ca Dumnezeu, care priveste in ansamblu ne invata sa nu judecam prea repede. Sau, ca sa fiu exact sa nu ne erijam in judecatorii fratilor nostri. „Cum pot fi contraziz? Am vazut (sic!) cu ochii mei!. Nu e putinta de tagada!”

Si totusi…

Lucas, si cei doi ani de bucurii

27 oct.

Azi, Lucas implineste cei doi ani de cand a deschis ochii cu care vede lumea noastra. Invata repede si este extrem de curios. Pana acum este singura persoana care reuseste mereu sa imi fure un zambet.

PS: sa nu il credeti cand va spune ca e „titiță”! E baiețel!

O melodie pentru un puiuț drag

27 oct.

S-a băgat moaşte!

27 oct.

material preluat din Gandul

De dimineaţă, văzând femeile tăvălite-n praf sub copitele turmei de cuvioşi salivând după moaştele Sfântului Dimitrie, m-a cuprins aceeaşi greaţă pe care mi-o provoacă policrucii din autobuz, care se închină larg când trec pe lângă o biserică, dar nu se ridică să-i dea locul gravidei de lângă ei. Am retrăit scenele de pe vremuri, când oamenii se omorau când se băga carne la alimentara: o haită flămândă, capabilă să te sfâşie dacă-i stai în cale şi care, acum, când carnea s-a terminat, tânjeşte după oasele uscate de măduvă ale Sfântului.

Reporterul nostru care a fost azi la Patriarhie ne povestea scene revoltătoare – jandarmi mânând oameni ca pe vite, smintiţi fără simţuri răsturnând căruciorul unei femei doar ca să mai înainteze câţiva paşi până la raclă, preoţi exasperaţi care ţipau la năvălitori: „Nu aveţi nici cel mai elementar bun simţ…”

Cu alte ocazii, aş fi scris indignat despre politicienii care şi-au făcut un obicei din a linge moaştele tuturor sfinţilor sau despre piloşii lui Dumnezeu care intră prin spate, mână-n mână cu gestionarii lăcaşului. Ei sunt credincioşii de lux, un fel de şoferi ai tovarăşului prim, care nu stau la rând, iau direct prin spate. Ne-am obişnuit cu ei, aşa cum ne-am obişnuit cu toate relele, şi prea multe lucruri nu mai sunt aici de spus.
În schimb, despre noi, oamenii duşi sau neduşi la Biserică, merită să vorbim puţin.

Dacă foamea de Dumnezeu ar fi provocat o îmbulzeală sfântă sau dacă am fi asistat la scene cutremurătoare de devoţiune mistică, toată povestea aceasta ar fi avut un sens. Dacă turma ar fi fost întărită de credinţă, atunci am fi putut vorbi de speranţă. Nu mă îndoiesc că la Patriarhie au fost mulţi oameni decenţi şi buni.

Dar, ca mulţime, oamenii aceştia au dat un spectacol îngrozitor. Credinţa uneşte, însă, din imaginile pe care televiziunile le-au transmis pe parcursul întregii zile, n-am văzut o turmă unită de credinţă, cu frică de Dumnezeu şi păstorită blând. Am văzut, în schimb, o mulţime de fiinţe singure, egoiste şi înspăimântate. Căci frica i-a făcut să se calce în picioare, frica inconştientă că nu vor ajunge să-şi frece hainele de raclă şi că, astfel, vor mai pierde un prilej să-i ajute Dumnezeu. Fiecare a dorit să aibă linia lui directă şi personală cu Cel de Sus, chiar dacă, pentru asta, a trebuit să-i calce pe gât pe cei de jos.

Sunt mulţi în autobuz care-şi fac cruce, să-i ajute Dumnezeu, să aibă noroc. Şoferii îşi duc maşinile la sfinţit şi poartă iconiţe la oglindă să nu păţească vreun accident. De Bobotează, se ia apă sfinţită, din care se bea să nu te lovească vreo boală. Nu ştiu cât e credinţă în ritualurile acestea şi cât e superstiţie. De multe ori, îmi pare însă că Dumnezeu a plecat din gesturile noastre zilnice, lăsându-ne să facem o gimnastică mecanică, lipsită de conţinut, pe care n-o înţelegem. Redevenim, astfel, primitivi, în fricile noastre atavice, în lipsa noastră de ruşine şi de compasiune, în egoismul şi însingurarea noastră. Oameni fără Dumnezeu.

material semnat de Florin Negrutiu in ziarul Gandul.info

via J.P.

Motivational

27 oct.

“The best and most beautiful things in this world cannot be seen or even heard, but must be felt with the heart.”
~ Helen Keller”

The best way to predict your future is to create it.” Unknown

Google earth si evenimentele biblice -un exercitiu

23 oct.

Cu totii am utilizat cel putin odata minunatia numita Google earth. Pentru a ne localiza casa, orasul, sau pentru a vizita de la o inaltime apreciabila locuri la care ne-ar fi greu, sau chiar imposibil sa ajungem.

Am gasit o serie de imagini, din care va redau una, celelalte va las pe voi sa le descoperiti, care ne propun un mic exercitiu de imaginatie: Cum ar fi aratat patru din evenimentele descrise in Biblie prin perspectiva satelitului folosit de Google?

Mai multe imagini AICI

Invitatie la Conferinta

23 oct.

dragi prieteni,

va lansez invitatia la conferinta „Imaginea lui Dumnezeu pe web” care se va organiza joi 23 Octombrie 2008 la Capela (Str Dambovitei 9-11 Bucuresti) incepand cu orele 18.

Veti participa la o intalnire cu muzica, discutii, filmulete despre imapctul internetului in viata crestina contemporana.

See you there!

%d blogeri au apreciat asta: