Cand evanghelicii tac, pietrele vorbesc in mass media

19 Mar

Stiu ca mesajul de mai jos va starni diferite pareri contrare. Dar este un pas pe care unii il fac. au curaj sa vorbeasca despre Dumnezeu. Harul lui Dumnezeu ese mare, iar lucrarea lui adesea de neinteles pentru noi.

Aviz criticilor de profesie: arunca cu piatra doar dupa ce ti-ai afirmat credinta in mod public in fata unor persoane seculare de care depinzi pentru a-ti castiga painea.

Si acum textul:

Componenţii Proconsul s-au apropiat în timp de Dumnezeu, căruia îi sunt recunoscători. „Oamenii trebuie să se schimbe şi e bine ca omul să se apropie cât mai devreme, din fragedă copilărie, de Dumnezeu. E greu, pentru că sunt tentaţiile mari, vin vremurile de pe urmă… Dar la 40 de ani nu mai poţi face ce făceai la 20 de ani. La 20 de ani nu eram recunoscător. Eram cel mai mare cântăreţ, cea mai tare formaţie… Oamenii care merg pe principiul că unui artist i se poate permite orice sunt nişte rătăciţi. Tocmai pentru că artistul a primit mai mult de la Dumnezeu, el trebuie să-i întoarcă favoarea lui Dumnezeu“, explică Robert.

Cum se manifestă recunoştinţa lor? „Ne privim semenii cu mai multă dragoste. Suntem mai implicaţi acum, că avem toţi familii. Suntem mai milostivi. Ţinem zeciuiala pe care o ţinea Avraam în cele mai vechi timpuri… “, continuă compozitorul formaţiei. Adică, obligatoriu, 10% din ce câştigă trupa le este oferit celor nevoiaşi, dar fără surle şi trâmbiţe. „Banii ajung la cei verificaţi de stat – adică ştii că femeia aia e văduvă şi are 15 copii – şi sunt ajutaţi de noi în mod constant, nu le dăm o dată şi gata“, spune Vali.

Ei susţin că mesajul actual al formaţiei este invers celui care îndeamnă „trăieşte clipa!“. „Dacă noi am fi rămas la mesajul de pe «Tatuaj», care a fost mai adaptat la anii respectivi, ar fi însemnat că am îmbătrânit degeaba“, adaugă Dragoş. „Nu suntem genul care merge cu fete la hotel, după concert, deşi avem cereri. După concert, chiar dacă am cântat la Oradea, ne suim în maşini şi mergem acasă. Câştigăm şi timp şi ne întoarcem la soţiile noastre“, spune şi Florin.

„Înaintea mesei, când Robert, Dragoş sau Florin spun câte o rugăciune, mă opresc şi eu un minut şi mă gândesc la Domnul. La sfârşitul mesei, aducem iar mulţumiri către Domnul. Unii zic că sunt clişee de film, dar nu e aşa. Ar fi bine dacă s-ar alinia şi alţii“, completează Bodo. „Noi am înţeles că toate aceste binecuvântări, să faci ce-ţi place şi ce vrei, să n-ai şefi, să nu fi avut niciodată vreo zgârietură într-un accident, i se datorează lui Dumnezeu. Şi aşa încercăm noi să-i mulţumim“, adaugă Dragoş.

SURSA

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: