Arhiva | mai, 2009

Toleranta sau lipsa de valori?

20 mai

In prezent, exprimarea convngerilor in public, a devenit un subiect atat de sensibil incat in momentul in care o idee condamna un anume stil de viata esti considerat pe loc bigot, intolerant, homofob, redus, retrograd, indoctrinat, etc. Si exemplele pot continua. Asta in numele tolerantei sau, cred eu, in lipsa unor repere morale.

Dan Tapalaga si Attila Biro propune un interesant set de intrebari legate de moralitate catorva candidati la alegerile europarlamentare. Intrebarile sunt legate de recunoasterea legala a: casatoriilor cu persoane de acelasi sex, a utilizarii drogurilor si a eutanasiei. Raspunsurile sunt surprinzatoare in privinta unora previzibile la altii. Cititi, reflectati, votati! Sau nu!

AICI

Baptistii din Dilema Veche

16 mai

Iata un material scris despre baptisti in general si despre baptistii din Ferentari in special. Cei din comunitatea baptista veti recunoaste personajele. Articolul este construit in urma unei discutii de dinainte de Paste.

Linkul:

PS Anthony este de fapt Andrew.

Interviu pentru o slujba la IKEA

14 mai

Imi placea in urma cu ceva vreme sa merg la IKEA. Mi s-a parut ca ne da o alternativa de bun simt si bun gust la prafuitele oferte de mobilier de prin cunoscutele centre comerciale de mobila din Bucuresti. Si inca are multe lucruri de oferit. Acum, de cand cu criza, au marit si ei preturile, iar marfa a ramas aceeasi. Ceva, ceva, tot gasesti daca esti interesat. Motivele pentru care mai trec acum pe acolo sunt doua: Intai pentru ca au mancare buna la restaurant, iar preturile si portiile nu au fost afectate de criza si apoi, dar nu in ultimul rand, sa il vad pe Marius, un prieten de-al meu la lucru 😉 Daca aveti nevoie de sfaturi pentru mobilier de bucatarie pot sa va pun o pila 🙂

Am admirat tot timpul stilul simplu, lipsit de complicatii inutile, iar suedezii tocmai asta iti vand. Iti vand confortul si stilul de viata de bun simt. Iar personalul este instruit sa iti dea lectii despre cum sa alegi, ce sa alegi, etc, fara sa te agaseze. De ceva vreme tot admir o caricatura care m-a facut sa zambesc, dar care contine oarece sambure de adevar. So, enjoy it!
ikea_job_interviu

Mai este speranta

4 mai

speranta1Dupa sapte ani petrecuti aproape neintrerupt in micul Paris, dupa ce am cunoscut mai multe zone mai aparte: Berceni, Pantelimon, Rahova si putin din Ferentari am ajuns sa cred ca orasul acesta este condamnat la balcanism. In afara de refugiul la care merg totdeauna cu placere este greu de gasit un loc in care sa spui ca poti merge linistit. Toti se plang de mizerie, de neseriozitatea locuitorilor, ca sa folosesc un eufemism, de poluare, etc. Usor, usor spiritul acesta ti se vara pe sub piele si devii un produs al zonei in care locuiesti. Asta am crezut pana azi.

Doua intamplari, la interval de circa o ora m-au determinat sa imi schimb parerea. Inca nu e totul pierdut. Azi am plecat d ela birou, iar in metrou am fost usor tras de maneca de o persoana. Poate ca stiti sentimentul. Poate ca nu. Si m-a tras destul de insistent spunandu-mi cateva cuvinte care m-au surprins: Domnu\’ va cad banii din buzunar! Daca m-ar fi anuntat ca tocmai am ramas fara telefon sau ca mi-au taiat buzunarele (Doamne pazeste-ne) nu m-ar fi surprins atat de mult.

Cea de-a doua a avut loc in Piata Sudului, un univers populat de indivizi cu bmw-uri, telefoane, cartele, cu reparatii de fermoare si flecuri de pantofi, cu magazine dollar store, saormarii, frizerii, birturi care imi amintesc de bodega din gara de langa satul bunicilor, cu oameni care vand carti vechi si programe tv de acum cativa ani, discuri de pick-up cu Gica Petrescu, Aura Urziceanu si Ion Dolanescu. Ca sa nu mai lungesc prea mult vorba, intr-o astfel de lume, un politist explica in engleza ajutandu-se din cand in cand de maini cum pot ajunge doi cetateni straini intr-un anume loc. In fata unei astfel de scene am incetinit pasul incercand, facand-o atenta si pe sotie de unicitatea momentului, sa prind un crampei de conversatie. Din pacate am trecut pe langa ei exact in momentul in care membrele superiore suplineau lipsa unor cuvinte.

Am trecut mai departe gandindu-ma ca inca nu este totul pierdut in orasul in care se fac si se desfac atatea lucruri. In ceea ce ma priveste incerc mai mult ca pana acum sa vad acele oaze de echilibru dupa care tanjim atat. Sau, de ce nu, sa fiu eu insumi o astfel de oaza.

Acum dar, raman acestea trei: credinta, nadejdea si dragostea.

Ce numar are Piedone la masina?

3 mai

In cazul in care intrebarea asta nu va da liniste noaptea va ajut aici cu cea mai mare bucurie: PIE 1 si PIEdoi. Pe bune.

PS. Numerele sunt de Bucuresti, nu de Arges. Si sunt pentru doua masini cu cinci locuri.

Un evanghelic roman din Mexic da un mesaj optimist

1 mai

marcel-vasilacheIn vreme ce stirile despre Mexic sunt extrem de sumbre, un roman stabilit acolo de sapte ani ne trimite vesti incurajatoare despre situatia de la fata locului vis a vis de spaima provocata de gripa porcina dar si de atitudinea copiilor lui Dumnezeu in fata evenimentelor de acest gen. Este vorba despre Marcel Vasilache, scriitor evanghelic nascut in Barlad casatorit cu o mexicanca.

Iata ce spune intr-un interviu recent:

„Oamenii încearcă să-şi continue vieţile”

Pe 21 noiembrie 2001, scriitorul Marcel Vasilache ajungea pe aeroportul din Ciudad de Mexico. S-a îndrăgostit mai intâi de actuala lui soţie, apoi de Mexic. Aşa că nu va pleca de aici, cu toată agitaţia legată de gripă. Trăieşte liniştit, alături de familie, în oraşul Queretaro şi se încrede cu toată tăria într-un Dumnezeu care-i apără pe toţi cei ce-L caută. … Nu ştie de soarta altor români de acolo pentru că nu există o comunitate clar definită. Un lucru e sigur: românul va rămâne, alături de familie, în Mexic. „Nu mă gândesc să mă întorc în România fiindcă mă încred în ce spune Biblia: «Nu trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopţii, nici de săgeata care zboară ziua, nici de ciuma care umblă în întuneric, nici de molima care bântuie ziua nămeaza mare». Sunt liniştit, cu întreaga mea familie, fiindcă ne încredem într-un Dumnezeu care poate să-i protejeze pe cei care Îl caută. Aici am locul de muncă, îi am pe părinţii mei, pe soţia şi pe fiica mea”, încheie Vasilache.

din Evenimentul Zilei

1 Mai sărbătorit prin muncă

1 mai

Cum se poate să sărbătorim ziua muncii prin odihnă sau grătare sau prin ieşiri la iarbă verde? Doar e ziua muncii. Azi, mai mult ca oricând, ar trebui să ne dăm silinţa să construim o societate multilateral dezvoltată. Hai că deja am derapat suficient. Eu o voi sărbători prin muncă. Dar mai târziu, nu chiar de la prima oră. La prima oră merg cu copilul în parc, iar spre după-amiază la muncă. Dar e o muncă la care merg cu drag. Iar cei cu care interacţionez vin de bunăvoie. Anul acesta 1 Mai cade vinerea, adică exact atunci când la biserică este serviciu de seară.

Merg să mă întâlnesc acolo cu nişte oameni grozavi şi cu tineri creativi. Cu care mâine vom merge la munte 🙂

%d blogeri au apreciat: