127 Hours – review

3 Mai

Aron Ralston, un iubitor al solitudinii și al naturii pornește pe cont propriu și fără a-i înștiința pe cunoscuți într-o călătorie în Grand Canyon. Peisajul este superb, culorile emană o căldură aparte, iar liniștea în mijlocul căreia se refugiază Aron sunt ingredientele unui film aparent liniștit. Sentimentul este amplificat și de descoperirea unei „piscine naturale” în mijlocul deșertului a cărei apă de un albastru deosebit contrastează perfect cu portocaliul stâncilor.

Și totuși, toată această dorință după singurătate se întoarce împotriva lui. În încercarea de a explora înteriorul Blue John Canyon, Aron face un pas greșit care îl va ține prizonier cinci zile într-un loc foarte strâmt. Pe scurt, o piatră îi prinde mâna dreaptă și îl ține prizonier timp de 127 de ore.

În tot acest timp Aron are o serie de experiențe, unele aparent reale, care se dovedesc ulterior doar rodul propriei sale imaginații și singurătăți. Dorința de a fi singur și independent are, însă un preț. Brațul său drept. Pentru că nu a spus nimănui unde merge va trebui, ca spre finalul filmului să își taie singur, cu un briceag tocit. pielea, mușchii, tendoanele, nervii și osul brațului pentru a se elibera. Este scena cea mai dramatică din film la care nu am putut asista.

În cele din urmă se eliberează și reușește să întâlnească oameni care îl vor ajuta să ajungă la spital.

Ceea ce este și mai interesant este faptul că personajul interpretat este cât se poate de real. Întâmplarea povestită în film a avut loc cu adevărat în 2002.

Din acel moment protagonistul întâmplării nu a renunțat la excursii doar că lasă tot timpul un mesaj cu locul în care poate fi găsit.

3 Răspunsuri to “127 Hours – review”

  1. yousef59 3, Mai, 2011 la 2:29 pm #

    Intersanta povestea filmului si a personajul” real.”..Iata si iubirea de singuratate si de natura are pretul ei.

  2. teologeanu 3, Mai, 2011 la 3:30 pm #

    Așa este, însă asta nu e o scuză pentru sedentarism🙂

  3. Vitalie 24, Mai, 2011 la 5:45 pm #

    127 hours nu este doar un film artistic şi documentar, înseamnă şi emoţii, şi sentimente, şi sacrificiu, şi lecţie de viaţă.
    Sunt profund impresionat de filmul recent vizionat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: