Marile bucurii mici ale vieții

15 Oct

Mici deocamdată. Mie mi se pare totuși că s-au făcut mari. Îmi pare că mai ieri veneam de la spital cu primul fecior în brațe: Lucas – Timotei. Timipul a trecut, noi (spun eu) ne-am mai înțelepțit, iar ei au început să descopere lumea cu bunele și relele ei. Eu sper că vor descoperi mai mult lucrurile bune. Apoi am mai venit cu încă unul: David – Andrei. Total diferit de frate-su. Și la chip și la temperament. Mai insistent, mai îndrăzneț și mult mai user friendly ar spune cei care fac programare.

Iată-i pe amândoi în același context, în aceeași zi și la aceeași oră. Diferențele le sesizați voi.

Ei sunt cei care reușesc să smulgă un zâmbet orice s-ar întâmpla în jur. Și nici nu pot să stau prea mult supărat pe ei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: