Din groapa pieirii la porțile Cetății

8 oct.

Printre lucrurile pe care le-am învățat de la profesoara de franceză din școala generală a fost acela că în limba respectivă, ceea ce nouă ni se părea că sunt niște liniuțe puse la întâmplare, sunt de fapt accentele care ne ajută să citim corect cuvintele și să le determinăm sensul în afara propoziției. Îmi amintesc și acum că accentele pot fi acute, ascuțite, grave, circumflexe, etc. Și în limba română identificăm o serie de cuvinte care în funcție de accentuare își schimba sensul. Unul dintre cele mai ușoare exemple care îmi vin în minte este mozaic, unde accentul pus pe a doua silabă se referă la adepții cultului iudaic, iar când accentul este pus pe a treia silabă, atunci sensul se schimbă și devine fie o asamblare artistică a unor bucăți de marmură, fie un amestec de elemente eterogene. Deși cuvântul rămâne neschimbat, sensul variază în funcție de accent. 

Recitind recent unul din psalmii de mulțumire din Scripturi am realizat că uităm adesea să accentuăm corect sensul unor texte biblice. De exemplu, în Psalmul 103, în primele cinci versete, dacă reușim să punem accentul pe subiect, sensul versetelor nu doar că se transformă, ci ne și transformă. Iertarea și vindecarea sunt importante, dar mai important este autorul lor, răscumpărarea și glorificarea sunt importante, dar mai important este autorul lor, binecuvântările imediate sunt bineprimite, dar atenția se îndreaptă spre sursa lor. Privind lucrurile astfel reușim să ne îndreptăm privirea de la realitatea imediată spre realitatea supremă: Dumnezeu. Iar când ne îndreptăm privirea spre Dumnezeu, nu putem rosti decât cuvinte de mulțumire. Iată cum putem privi la Psalmul 103:1-5.

 I. Mulțumire pentru beneficiile personale:

a. iertare și binecuvântare;

b. răscumpărare și binecuvântare;

c. binecuvântări imediate;

II. Laudă pentru caracterul lui Dumnezeu:

a. dreptatea și judecata Sa;

b. mila și harul Său.

Gratitudinea, mai ales acum spre final de an, când fiecare dintre noi participăm la serviciile bisericii unde se celebrează sărbătoarea mulțumirii, nu este doar o stare declarativă, ci una care ține de atitudine internă. Dacă privim comparativ la măreția beneficiilor personale din viețile celor de lângă noi putem pleca spre casă dezamăgiți. Altul poate reda mai frumos modul în care a fost binecuvântat de Dumnezeu. Să fie oare mulțumirea noastră proporțională cu mărimea aparentă a binecuvântării? Răspunsul nu poate fi decât unul negativ. În primul rând pentru că omenește putem privi lucrurile prin prisma unor nevoi imediate și astfel valoarea bucuriei pălește. Cu alte cuvinte ne dorim cu ardoare un lucru, iar Dumnezeu hotărăște altfel. În al doilea rând nu darul este cel mai important, ci dătătorul lui. Oricât de valoroasă ar fi din punct de vedere strict material beneficiul personal, mai important este Cel care îți oferă acel beneficiu. Ori dătătorul tuturor lucrurilor bune și desăvârșite nu este nimeni altul decât Dumnezeu.

Pentru reciti într-o nouă cheie Psalmul 103 nu trebuie decât să reorganizezi puțin modul de a privi ceea ce este cu adevărat important în viață.

 

Drumul din groapa pieirii spre porțile cetâții cerești este unul comun copiilor lui Dumnezeu, iar ei știu să identifice pe acest drum fiecare binecuvântare și mai știu în același timp să recunoască sursa binecuvântării. În acest mod mulțumirea devine parte a trăirii creștine autentice.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: