Noe: Un potop de fantezie

10 Apr

ImagineDeși este recomandabil, spun unii, ca un articol să înceapă mai degrabă cu o afirmație decât cu o negație, trebuie să afirm de la bun început că filmul lui Aronofsky, Noah, pe numele său, nu este un film pentru cei care își fundamentează întreaga teologie pe cântecelul Domnul lui Noe i-a spus să facă o arcă… Și sunt suficiente motive pentru afirmația anterioară pe care le vom discuta în rândurile care urmează. Dar înainte de a porni la drum trebuie să ținem cont de faptul că filmul nu este evanghelistic și nici nu reprezintă vreun tratat teologic de referință. Este artă cinematografică.

Întâi de toate trebuie să remarcăm faptul că filmul împarte publicul în trei categorii distincte, foarte evidente. Prima categorie este a celor care nu cunosc relatarea biblică de la care pornește regizorul și scenaristul și, prin urmare, nu au nimic de comentat. Cea de-a doua categorie o constituie cei care cunosc sau cred că au cunoștințe solide cu privire la același eveniment. Ei sunt contestatarii cei mai vocali ai filmului: că nu respectă firul narativ din Geneza; că singura legătură dintre narațiunea biblică și film este numele personajului. A treia categorie sunt cei care ies de la film cu o serie de sentimente contradictorii. Nu pot spune cu certitudine dacă le-a plăcut sau, din contră, le-a displăcut filmul. Și ei cunosc firul narativ, dar acceptă faptul că filmul nu și-a propus să prezinte cu acuratețe narațiunea biblică, ci doar pornește de la ea, că este o viziune personală a regizorului, în paranteză fie spus, crescut într-un mediu iudaic, asupra unui fapt istoric sau, din contră, că elementele de ficțiune sunt poate, prea numeroase în contrapondere cu cele istorice.

Dintre elementele de ficțiune se face remarcată prezența făpturilor supranaturale numite Watchers, a căror prezență nu am reușit să o înțeleg pe deplin decât prin prisma faptului că regizorul / scenaristul a vrut să își condimenteze puțin opera. Ajutorul pe care îl dau lui Noe este de departe, cel mai greu de înghițit de cei care cunosc narațiunea biblică. Pentru aceste personaje Aronofsky a oferit o serie de explicații într-un amplu interviu. Rezumând cuvintele sale, aceștia sunt nefilimii care erau la vremea respectivă pe pământ, iar modul în care a ales să îi întruchipeze ține de imaginația sa.

Un alt element cu care nu m-am putut împăca este faptul că, dintre fiii lui Noe, doar unul singur este căsătorit: Șem. Ham și Iafet nu au soții. Ori în Geneza ni se spune de două ori acest lucru, iar Petru ne spune că sufletele celor care au fost salvate din potop au fost opt. În privința acestui număr Aronofsky speculează cumva și reușește să pună împreună pe arcă opt nouă personaje dintre care două se nasc acolo, iar unul accede în ciuda voinței lui Noe. Tubal-Cain este cel care a reușit să își găsească loc în corabie. Personajul în speță este menționat în Geneza, dar nu există referințe evidente că ar fi fost un personaj negativ, că ar fi trăit pe vremea lui Noe și, cu atât mai puțin, că s-a strecurat în corabie.

Nu sunt sigur dacă sunt singurul care îl vede pe Noe din film ca pe o persoană cu probleme de natură psihică sau cel puțin dezechilibrat. Ori, Scriptura spune despre el că era neprihănit și că acesta este motivul pentru care Dumnezeu îi încredințează o astfel de lucrare. Iar asta îmi ridică o serie de obiecțiuni cu privire la portretul lui Noe din film.

Nu am gustat elementele”magice” prezentate în film precum țoharul, apucăturile de vraci ele lui Metusalem și testul de sarcină al Ilei. La același film am rămas cu senzația că singurele personaje cu adevărat pozitive sunt vegetarienii, lucru pe care l-am observat din cele câteva discuții dintre personaje dar și din scenele în care sunt prezentați oamenii lui Tubal-Cain. S-ar putea să mă înșel, totuși.

Ceea ce este remarcabil este modul în care este ilustrată ticăloșia umană. Și sunt unul dintre cei care cred că nu este suficient redată din moment ce Dumnezeu se hotărăște să nimicească omenirea după ce a privit la lucrurile de care sunt în stare creaturile Sale. Agonia și țipetele prezentate în coloana sonoră nu sunt cele mai plăcute sunete pe care le auzi, dar ele atrag atenția asupra faptului că omenirea era atât de depravată încât Dumnezeu a hotărât să șteargă de pe fața pământului orice creatură.

Un alt element interesant este faptul că toate personajele, fără excepție, recunosc existența lui Dumnezeu. Chiar și cei mai ticăloși oameni acceptă faptul că în spatele istoriei stă Creatorul. Nimeni nu Îi neagă existența. Cel mult neagă implicarea lui în istorie sau retragerea din lumea pe care a creat-o. Cea mai gravă acuzație care li se poate aduce este deismul.

Filmul poate fi un bun punct de plecare pentru o discuție pe marginea unor subiecte de interes general precum Creația, potopul, ticăloșia umană, depravarea ființelor umane și pornirea spre rău precum și faptul că și cele mai bune lucruri despre care credem că sunt în noi pot fi foarte ușor pervertite.

Înainte de a vedea filmul, citiți și recitiți narațiunea biblică din Geneza 6-9(10). Astfel, veți vedea în film diferențele clare între narațiune și opera cinematografică și veți reuși să vă detașați de faptul că nu vă aflați în fața unei reproduceri fidele a unei narațiuni biblice.

9 Răspunsuri to “Noe: Un potop de fantezie”

  1. alincristea 10, Aprilie, 2014 la 11:09 am #

    Reblogged this on Romania Evanghelica.

  2. Corneliu Rotar 10, Aprilie, 2014 la 5:01 pm #

    Dumneavoastră spuneţi: „În privința acestui număr Aronofsky speculează cumva și reușește să pună împreună pe arcă opt personaje dintre care două se nasc acolo, iar unul accede în ciuda voinței lui Noe.”
    Eu zic: hai să facem socoteala.
    Au fost (în filmul la care faceţi referinţă şi pe care personal l-am văzut) următorii pe arcă
    1. Noe
    2. Nevasta lui Noe
    3. Şem
    4. Nevasta lui Şem
    5. Ham
    6. Iafet
    7. Intrusul Tubal-Cain
    8 şi 9 Două copile care se nasc pe arcă.
    Deci?
    Câte persoane?
    Eu am numărat 9…
    Şi aici regizorul vine cu o altă alternativă…

    • teologeanu 10, Aprilie, 2014 la 6:58 pm #

      corect. multumesc. mea culpa.

      • Corneliu Rotar 10, Aprilie, 2014 la 8:45 pm #

        În situația de față îmi face plăcere.
        Voi reveni…

  3. Cata Dieaconu 10, Aprilie, 2014 la 10:23 pm #

    Domnule scriitor (Ruben),
    felicitari pentrul efortul depus in a scrie acest articol.
    Insa, daca, in febra lansarii filmului, s-ar fi luat aminte la faptul ca directorul filmului a declarat ca este cel mai putin biblic film, cu siguranta nimeni nu ar mai fi scris nicio “epistola” virtuala in care sa desfiinteze filmul dpdv biblic si, mai ales, teologic!
    Niciun regizor nu isi propune sa faca un film “ca la carte” (daca exista o carte din care filmul este inspirat) pentru ca este imposibil. “Noe” este un nume arhiconuscut, iar “Potopul lui Noe” este o poveste mega cunoscuta, mai ales in tarile cu un procent mare de evanghelici. In spatele fimului exista un grup tinta (cei care stiu povestea din Scriptura si se duc la film ca sa vada daca e cea autentica) si un grup mai putin tinta (cei care au auzit cumva de Noe si despre potop si se duc la film din curiozitate). De fapt, este vorba despre profit financiar. Conform IMDB, bugetul filmului a fost de $125.000.000 (estimativ), profitul in week-end in care a fost lansat – $43.720.472 (doar in USA) si profitul total de pana acum, doar pe taramaul american, este de peste $75.000.000. La nivel mondial, in cateva saptamani, profitul va fi dublu fata de investite. Filmul este laic si de fapt o alegorie – reusita (spun unii) sau proasta (spun altii). Si vorba cuiva… “daca crestinii pot face ceva mai bun, sa treaca la treaba (ceea ce e foarte putin probabil)”.

    • teologeanu 11, Aprilie, 2014 la 5:45 am #

      Catalin, multumesc pentru observatii. Sunt cat se poate de pertinente. Pe langa faptul ca unii mergu cu asteptari prea mari, trebuie sa amintim si de faptul ca regizorul / scenaristul isi spune propria poveste.

      Sa mai amintesc faptul ca in relatarea dun Geneza, Noe nu poarta niciun dialog, iar autorul filmului si-a folosit creativitatea si „a crosetat“ el?

      PS. Ai vazut filmul?

Trackbacks/Pingbacks

  1. Filmul Noe: Un potop de fantezie | Istorie Evanghelica - 10, Aprilie, 2014

    […] Întâi de toate trebuie să remarcăm faptul că filmul împarte publicul în trei categorii distincte, foarte evidente. Prima categorie este a celor care Continue reading → […]

  2. Retrospectiva 2014 – Aprilie | Romania Evanghelica - 1, Mai, 2014

    […] Ruben Ologeanu: Nu vă aflați în fața unei reproduceri fidele a unei narațiuni biblice. […]

  3. 10 opinii despre filmul Noe | Romania Evanghelica - 27, August, 2015

    […] Ruben Ologeanu: Nu vă aflați în fața unei reproduceri fidele a unei narațiuni biblice […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: