The Great Divorce / Marea despartire CS Lewis

26 Iun

marea-despartireMarea despărțire – C S Lewis, Humanitas 2013 132 p.

Alegoria lui CS Lewis The Great Divorce apărută la Editura Humanitas sub titlul Marele divorț redă călătoria unui personaj, în cazul de față autorul însuși, dintr-o lume sinistră, anostă spre o lume plină de lumină și speranță. Este vorba despre călătoria dinspre Iad spre Rai. Drumul este parcurs într-un autobuz și acoperă o distanță enormă.

Este genul de carte care te determină să o termini cât mai repede cu putință pentru a vedea care este finalul călătoriei. Personal am găsit oareșce similarități cu Divina Comedie a lui Dante Aligheri și cu Baraca a lui Wm Paul Young, cu păstrarea proporțiilor de rigoare, în special în privința ultimei lucrări menționate.

Iadul este locul în care oamenii se îndepărtează tot mai mult unii de alții, este locul în care suferința este pricinuită de inabilitățile de relaționare ale locuitorilor lui și de nemărginirea și înstrăinarea voită a oamenilor. Deși lucrurile necesare pot fi obținute fără ajutorul celorlalți, ele nu oferă împlinire. De pildă, o casă poate fi clădită la nivel mental fără mijlocirea altora, dar în același timp ea nu oferă protecția necesară.

Prin contrast, Raiul este locul în care Duhurile devin spirite ajutate de parteneri din viața anterioară, iar drumul devenirii este unul al relațiilor și al transformării. Raiul este un loc supranatural în care toate simțurile percep la un nivel superior realitatea înconjurătoare. În călătoria spre Rai, CS Lewis pornește alături de persoane afectate în cel mai profund mod de păcat. Totodată, la destinație are oportunitatea de a asista la diverse discuții între duhuri și spirite, personajele din urmă având totdeauna o natură pozitivă. Din discuțiile avute, înțelegem, de exemplu că în definitiv sunt doar două categorii de oameni: cei care I-au spus lui Dumnezeu toată viața Facă-se voia Ta și cei cărora Dumnezeu le va spune în final Facă-se voia ta.

În fantastica sa călătorie CS Lewis este însoțit de predicatorul scoțian George MacDonald care îl ajută, în urma unor lungi discuții, să înțeleagă adevărurile spirituale la care asistă și odată cu el pe cititori. Cartea este, în cuvintele autorului, o lucrare alegorică:„ … îmi rog cititorii să nu uite că tot ce am scris aici este pură fantezie…” (p. 9) Acest trebuie menționat înainte de a purcede la parcurgerea textului propriu-zis pentru simplul fapt că onorabilul cititor s-ar putea să fie surprins citind opera respectabilului apologet dacă nu s-a mai întâlnit cu stilul literar total diferit de lucrările sale traduse înainte de 1989.

Cartea merită citită cel puțin pentru simplul fapt că ne pune să ne gândim la modalitatea practică de a da chip învățăturilor creștine pe care le proclamăm mai mult sau mai puțin vocal.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: