Arhiva | Bucurestiul cel de toate zilele RSS feed for this section

Mai este speranta

4 mai

speranta1Dupa sapte ani petrecuti aproape neintrerupt in micul Paris, dupa ce am cunoscut mai multe zone mai aparte: Berceni, Pantelimon, Rahova si putin din Ferentari am ajuns sa cred ca orasul acesta este condamnat la balcanism. In afara de refugiul la care merg totdeauna cu placere este greu de gasit un loc in care sa spui ca poti merge linistit. Toti se plang de mizerie, de neseriozitatea locuitorilor, ca sa folosesc un eufemism, de poluare, etc. Usor, usor spiritul acesta ti se vara pe sub piele si devii un produs al zonei in care locuiesti. Asta am crezut pana azi.

Doua intamplari, la interval de circa o ora m-au determinat sa imi schimb parerea. Inca nu e totul pierdut. Azi am plecat d ela birou, iar in metrou am fost usor tras de maneca de o persoana. Poate ca stiti sentimentul. Poate ca nu. Si m-a tras destul de insistent spunandu-mi cateva cuvinte care m-au surprins: Domnu\’ va cad banii din buzunar! Daca m-ar fi anuntat ca tocmai am ramas fara telefon sau ca mi-au taiat buzunarele (Doamne pazeste-ne) nu m-ar fi surprins atat de mult.

Cea de-a doua a avut loc in Piata Sudului, un univers populat de indivizi cu bmw-uri, telefoane, cartele, cu reparatii de fermoare si flecuri de pantofi, cu magazine dollar store, saormarii, frizerii, birturi care imi amintesc de bodega din gara de langa satul bunicilor, cu oameni care vand carti vechi si programe tv de acum cativa ani, discuri de pick-up cu Gica Petrescu, Aura Urziceanu si Ion Dolanescu. Ca sa nu mai lungesc prea mult vorba, intr-o astfel de lume, un politist explica in engleza ajutandu-se din cand in cand de maini cum pot ajunge doi cetateni straini intr-un anume loc. In fata unei astfel de scene am incetinit pasul incercand, facand-o atenta si pe sotie de unicitatea momentului, sa prind un crampei de conversatie. Din pacate am trecut pe langa ei exact in momentul in care membrele superiore suplineau lipsa unor cuvinte.

Am trecut mai departe gandindu-ma ca inca nu este totul pierdut in orasul in care se fac si se desfac atatea lucruri. In ceea ce ma priveste incerc mai mult ca pana acum sa vad acele oaze de echilibru dupa care tanjim atat. Sau, de ce nu, sa fiu eu insumi o astfel de oaza.

Acum dar, raman acestea trei: credinta, nadejdea si dragostea.

Programul lui McDowell

8 ian.

Am preluat de la Romoflorin programul lui Josh McDowell in Romania. Consultati-l si, daca nu aveti ceva muuuult mai important in ziua cand are conferinta, mergeti la intalnirea cu el. Poate ne vedem pe acolo. 😉

Iata si programul:

Semnalam faptul ca programul poate suferi modificari.
Joi 10 Aprilie

– Josh Intalnire cu pastorii la Sovata

Vineri – 11 Aprilie

16-18 – Intalnire cu oficialitati in Bucuresti (parlamentari, politicieni, functionari publici cu competente in domeniul Educatiei)

19:30 – Intalnire cu parinti si profesori de liceu in Bucuresti

Sambata – 12 Aprilie

9-11 – Conferinta lideri din Biserici probabil in Biserica Sf.Treime (Valaori)

17-19 – Conferinta studenti si elevi pe tema Sex: Minciuna si Adevarul

Programul va fi reactualizat joi cand speram sa avem varianta finala.

Era sa ajung Acasa

30 dec.

Printre nenumarate dezavantaje legate de neputinta de a-mi folosi masina din dotare am remarcat si cateva avantaje majore pe care soferii (din Bucuresti) le pierd de fiecare data cand se urca la volan.

In primul rand peisajele. Nu poti sa le vezi pentru ca te concentrezi la drum. Asa e legal. Pierzi minunate ocazii de a vedea viata asa cum se desfasoara ea intr-o capitala europeana.

In al doilea rand, fauna care populeaza mijloacele de transport in comun. Azi am mers cu capre, sorcove, badigarji, cetateni care fredonau in surdina manele pe scaunul din spate, oameni obisnuiti dar si oameni iesiti din comun.

Apoi placerea de a savura trecerea la intersesctii, virajele la stanga si alte manevre de acest gen.

Dar uite ca m-am luat cu vorba si era sa uit ce voiam sa zic. Asta seara la ora de seara, opt si jumatate aproximativ, am urcat in microbuz. Acolo, eu si alte trei persoane. Care au si coborat putin mai incolo. Dupa aceea, eu si soferul. Un tinerel… Chiar am si vrut sa fac o gluma cu el sa il intreb daca are permis. Bine ca am tacut.

Dupa doua-trei minute se uita peste umar si intreba:

-Unde coborati?

-La Walter, am raspuns.

(Cand veniti la mine sa coborati totdeauna la Walter. Neaparat. Intr-un post viitor va spun si numarul autobuzului

Dupa aceste cuvinte a urmat un demaraj si in cateva clipe am fost acolo.  Deocamdata am ajuns doar acasa. Dar dupa cum mergea omul de mai sus puteam ajunge acasa.

Si oile ucid…

26 dec.

Dupa boala vacii nebune si gripa aviara aflam ca si oile ucid. Anul acesta ele nu s-au mai lasat macelarite. Trei oameni au murit deja in timp ce alti 1800 au fost raniti. In Turcia, cu ocazia Sarbatorii Sacrificiului, incheiata pe 23 Decembrie, pentru trei familii sarbatoarea s-a incheiat trist. Pentru ceilalti cu spitalizare.

Pentru Romania inca nu am detalii referitoare la victimele porcilor. Dar din ce vad la stiri si de acest Craciun vor fi oamenii prin spitale dupa ce se vor fi ghiftuit cu mancaruri traditionale.

Pentru doritorii de detalii AICI am indicat sursa materialului.

colinde, colinde…

25 dec.

in tramvaiul 25 si in autobuzul 137. Noi eram. Sper ca nu v-ati speriat. Din contra, am observat ca ati fost incantati. Vatmanul se simtea seful de tren de la Polar Express. In orice caz speram ca ati ramas cu cuvintele. Mult mai importante, in cazul asta, decat muzica. Daca nu ati fost in respectivele mijloace de transport ati pierdut intalnirea cu niste colindatori.

Azi am schimbat traseul. 🙂

Craciun deosebit!colind-2-051.jpg

La pas prin Bucuresti

24 dec.

Tin masina in fata casei (pe butuci adica) si merg la pas prin Bucuresti. Iata ce am gasit:

1. Patiseria nu mai e ce stiam eu

strudel.jpg

Si autobuzele se tuneaza:

autobuz-tunat.jpg

Exista drame mai mari in viata decat sa ai masina stricata. Sa intre oamenii peste tine in birou cu astfel de ganduri:

birou.jpg

Una rece…

17 dec.

Dedicatie speciala pentru meseriasii care au fugit de la locul de munca. Cu sculele mele cu tot. Intamplator erau din Moldova. Si pentru domnu politist care „e pe urmele lor.”

Drumurile noastre toate…

11 dec.

Pe Hotnews avem o stire care ne da sperante. Vin europenii sa ne scoata din incurcatura. Din ce imi amintesc au mai venit si niste japonezi in urma cu cativa ani sa ne spuna exact ce se intampla acum: traficul va fi blocat in cativa ani.

Vom avea strazi pe care se poate circula civilizat, ca bonus la bordurile noi. Pana atunci am sa raman fidel metrorex-ului. Cat mai tine si el.

Ramane insa de vazut daca europenii vor reusi sa ne scoata la liman. De un an de zile vad ca inca ne mai dau lectii elementare de buna purtare si ne bat obrazul fara niciun rezultat.

dupa cum zice la Scriptura…

3 dec.

asa isi incepe dialogul un calugar rotofei din seara asta la Gara de Nord (peronul 10). Interesanta este continuarea. Eu nu am reusit sa identific inca zicerea respectiva in Scripturi. Va las pe voi sa imi spuneti de unde este.

Iata ce spune Scriptura dupa simpaticul calugar: „saracul este al doilea drac” Stiati textul asta? Pe mine m-a prins nepregatit. Cu lectia neinvatata. Mea culpa.

Ajutati-ma, va rog, sa identific locul unde este textul si va raman dator pe viata.

De ce si eu?

3 dec.

Pentru ca intalnesc la tot pasul intamplari pe care simt nevoia sa le impartasesc.

Pentru ca exista personaje pitoresti, grotesti si de alte categorii care isi merita un loc in spatiul virtual.

Restul motivelor le veti descoperi pe parcurs.

%d blogeri au apreciat: