Tag Archives: lucas

Voi mai țineți minte 15 septembrie?

15 sept.

Azi e 15 septembrie, ziua în care incepea scoala. Anul asta va incepe pe 17. O fi bine, o fi rău, om trăi și om vedea.

Imi aduc aminte perfect prima zi de scoala. Stateam aliniati intr-un sir in curtea scolii trei clase  de elevi. Eram cei mai mici locatari temporari ai institutiei de invatamant. Inarmat cu regulamentarul buchet de crizanteme care pana la finalul ceremoniei si-au mai pierdut din petale, alaturi de copii de varsta mea, unii pe care ii cunosteam si altii pe care urma sa ii cunosc, cu parintii pe margine, ne-am incolonat si am pornit cu ghiozdanul albastru cu alb spre clasa.

Cand am intrat mi s-a parut o incapere imensa, iar invataroarea o fiinta aparte. Aveam sa descopar pe parcurs ca nu era chiar o zana. O persoana care a incercat sa-si faca datoria intr-un context istoric pe care nu il mai vrem reintoars, da. Parintii, aliniati pe margine, langa perete ascultau un discurs pe care nu mi-l mai amintesc si isi priveau cu coada ochiului odraslele. Eu eram fascinat de banci, de colegi, de ce urma sa se intample de aici incolo. Tocmai pornisem pe un drum care a durat nici mai mult nici mai putin de nouasprezece ani. Si care nu cred ca s-a incheiat.

In acea prima zi am descoperit ca eram in clasa cu prietenul de la parter si cu alti copii pe care urma sa ii cunosc de-a lungul anilor. Cu unii am ramas prieteni, cu altii m-am reintalnit pe Facebook, iar despre altii nu mai stiu nimic. Tot atunci am aflat ca eram in clasa I-a B. Si acolo am ramas pana la sfarsitul clasei a opta. Pe parcurs, unii colegi au plecat, altii noi le-au luat locul iar eu am inceput sa descopar lumea cu bunele si relele ei.

Azi este 15 septembrie. Ieri am mers sa cumpar un buchet de flori. De data aceasta nu de crizanteme. Stiu deja cat de sensibile sunt in mainile unui copil plin de energie. Tot ieri, Lucas a pornit pe drumul pe care l-am inceput in 1985. Si stiu ca desi va intalni obstacole pe drumul acesta, va trece usor de ele pentru ca are o invatatoare speciala si un Invatator perfect.

Reclame

Marile bucurii mici ale vieții

15 oct.

Mici deocamdată. Mie mi se pare totuși că s-au făcut mari. Îmi pare că mai ieri veneam de la spital cu primul fecior în brațe: Lucas – Timotei. Timipul a trecut, noi (spun eu) ne-am mai înțelepțit, iar ei au început să descopere lumea cu bunele și relele ei. Eu sper că vor descoperi mai mult lucrurile bune. Apoi am mai venit cu încă unul: David – Andrei. Total diferit de frate-su. Și la chip și la temperament. Mai insistent, mai îndrăzneț și mult mai user friendly ar spune cei care fac programare.

Iată-i pe amândoi în același context, în aceeași zi și la aceeași oră. Diferențele le sesizați voi.

Ei sunt cei care reușesc să smulgă un zâmbet orice s-ar întâmpla în jur. Și nici nu pot să stau prea mult supărat pe ei.

Două imagini dragi mie

19 aug.

Lucas 4 ani și jumătate

David 1 an și jumătate

Bogatul și Lazăr – repunere modernă în scenă

25 iul.

Știți cu toții istoria biblică cu bogatul și Lazăr. Un om foarte bogat huzurea în timp ce în imediata proximitate zăcea un sărac numit Lazăr care se hrănea cu fărâmiturile de la masa bogatului. Mă opresc aici cu povestirea pentru că ceea ce urmează în relatarea biblică nu are legătură cu ceea ce vreau să spun și nu s-a întâmplat în realitatea pe care o descriu mai jos.

Sâmbătă am asistat la punerea contemporană în scenă a relatării despre care v-am povestit. Pe scaunul rotativ de piele ecologică din camera sa, Lucas, băiatul mai mare, ca un veritabil boier, se înfrupta dintr-o delicioasă pungă cu cereale pentru copii de la Nestle. Sub scaun, din cand în când, frățiorul lui, David, își ridica ochii spre cel ce deținea monopolul asupra dulcilor resurse și în urma la cererilor sale exprimate prin interjecții, primea câte o fărâmă de cereale pe care o culegea smerit de pe covorul albastru și pe care o mesteca cu mulțumire cu toți cei șase dinți din dotare. Aventura s-a încheiat când autoritatea finală în materie de reglementare a relațiilor frățești a intervenit punând astfel capăt unei inechități sociale ce se anunța de durată.

Proud to be dad

3 iun.

Foto: Liviu Andrei

 

 

 

%d blogeri au apreciat asta: