Tag Archives: recenzie

Noe: Un potop de fantezie

10 apr.

ImagineDeși este recomandabil, spun unii, ca un articol să înceapă mai degrabă cu o afirmație decât cu o negație, trebuie să afirm de la bun început că filmul lui Aronofsky, Noah, pe numele său, nu este un film pentru cei care își fundamentează întreaga teologie pe cântecelul Domnul lui Noe i-a spus să facă o arcă… Și sunt suficiente motive pentru afirmația anterioară pe care le vom discuta în rândurile care urmează. Dar înainte de a porni la drum trebuie să ținem cont de faptul că filmul nu este evanghelistic și nici nu reprezintă vreun tratat teologic de referință. Este artă cinematografică.

Întâi de toate trebuie să remarcăm faptul că filmul împarte publicul în trei categorii distincte, foarte evidente. Prima categorie este a celor care Citește în continuare

Reclame

127 Hours – review

3 mai

Aron Ralston, un iubitor al solitudinii și al naturii pornește pe cont propriu și fără a-i înștiința pe cunoscuți într-o călătorie în Grand Canyon. Peisajul este superb, culorile emană o căldură aparte, iar liniștea în mijlocul căreia se refugiază Aron sunt ingredientele unui film aparent liniștit. Sentimentul este amplificat și de descoperirea unei „piscine naturale” în mijlocul deșertului a cărei apă de un albastru deosebit contrastează perfect cu portocaliul stâncilor.

Și totuși, toată această dorință după singurătate se întoarce împotriva lui. În încercarea de a explora înteriorul Blue John Canyon, Aron face un pas greșit care îl va ține prizonier cinci zile într-un loc foarte strâmt. Pe scurt, o piatră îi prinde mâna dreaptă și îl ține prizonier timp de 127 de ore.

În tot acest timp Aron are o serie de experiențe, unele aparent reale, care se dovedesc ulterior doar rodul propriei sale imaginații și singurătăți. Dorința de a fi singur și independent are, însă un preț. Brațul său drept. Pentru că nu a spus nimănui unde merge va trebui, ca spre finalul filmului să își taie singur, cu un briceag tocit. pielea, mușchii, tendoanele, nervii și osul brațului pentru a se elibera. Este scena cea mai dramatică din film la care nu am putut asista.

În cele din urmă se eliberează și reușește să întâlnească oameni care îl vor ajuta să ajungă la spital.

Ceea ce este și mai interesant este faptul că personajul interpretat este cât se poate de real. Întâmplarea povestită în film a avut loc cu adevărat în 2002.

Din acel moment protagonistul întâmplării nu a renunțat la excursii doar că lasă tot timpul un mesaj cu locul în care poate fi găsit.

Jaroslav Pelikan: Whose Bible Is It – (scurtă) prezentare

24 sept.

Cei obișnuiți cu stilul lui Jaroslav Pelikan pot anticipa într-o oarecare măsură la ce să se aștepte de la o carte despre Biblie scrisă de el. În mare, autorul prezintă traseul pe care l-a parcurs Cuvântul pentru a deveni text și pentru a ajunge în mâinile noastre azi. Autorul pornește de la dilema pe care o are un cititor tabula rasa, dacă poate exista așa ceva, în fața extrem de variatei oferte a texului sacru. Demersul continuă cu formarea canonului, diferitele traduceri și textele prezente în variantele diferitelor traduceri de azi.

Nu este neapărat o carte de teologie sau de critică textuală, ci mai degrabă una gen privire de ansamblu prin care încearcă să introducă cititorul neavizat în „tainele” formării textului sacru. Este o carte apropiată ca demers de Isus de-a lungul secolelor în care eruditul autor îl apropie pe cel interesat de lumea extrem de încâlcită a istoriei formării canonului.

Recent am descoperit un Jaroslav Pelikan aplecat asupra textului Scripturii în calitate de comentator, mai specific asupra textului cărții Faptele apostolilor. Dar despre aceasta, altă dată.

Prince of Persia: The sands of time

26 aug.

Un film produs de Disney în care două personaje pozitive, Dastan și Tamina nu se dau în lături pentru a-i ajuta pe alții. Dastan este un copil adoptat, căruia regele Persiei îi oferă șansa de a deveni prinț. Trăiește într-o familie iubitoare ale cărei principii sunt dreptatea și înțelepciunea. În ciuda intrigilor din jurul lor, Dastan și frații săi încearcă să trăiască după aceste principii călăuzitoare. „Trebuie să fac ceea ce știu că este drept indiferent de consecințe” este una din replicile lui Dastan.

Partea mai controversată o reprezintă simbioza dintre magie și realitate. Aici, în Persia secolului al șaselea, magia este parte integrantă a lumii și trebuie luată ca atare. Minciuna și comploturile sunt o altă fațetă întunecată a mesajului filmului. Mă întreb dacă un copil poate face o distincție clară între bine și rău, magie și realitate, după ce vede acest film. Am, de asemenea, probleme atunci când elementele magiei albe sau negre sunt puse pe tapet într-un mod extrem de vizibil. Teama mea se bazează pe același argument exprimat anterior: incapacitatea copiilor de a face distincție între realitate și ficțiune.

Surprins de reveerie

5 aug.

am terminat de citit de ceva vreme cartea li CS Lewis, „Surprins de bucurie” și am rămas cu ceva impresii despre care vreau să vă spun și vouă.

Obișnuiesc să recitesc cărțile bune, iar CS Lewis se numără printre cei la care revin din când în când. Din seria cărților citite și recitite amintesc Cronicile, Problema durerii, Despre minuni, Cele patru iubiri. Surprins de bucurie nu se numără printre ele. Poate că nu sunt genul de cititor de biografii. E drept, încă de la început Lewis m-a avertizat ca s-ar putea sa nu gasesc ce imi doresc, dar poate ca nici in celelalte carti nu am gasit ce am vrut, si totusi raman un cititor al lor.

Am fost surpins sa regasesc un alt Lewis care face ample incursiuni in viata personala punand un mare accent pe experientele nefericite care l-au format. Povestea convertirii, caci asa s-a dorit cartea, este spusa oarecum voalat, accentul cade pe sistemul educational englezesc al vremii sale.  Va recomand cartea doar daca sunteti interesati de relatari posomorate, specifice climei englezesti si irlandeze sau daca doriti sa va informati cu privire la amntitul sistem educational.

Daca nu ati citit inca nimic de CS Lewis, va recomand sa incepeti cu orice altceva. De preferinta cu Cronicile. Apoi, daca ati epuizat celelalte titluri disponibile puteti trece si la biografie.

Creștini într-o lume a .com-ului / recenzie

10 mart.

Creștini într-o lume a .comului

Gene Edward Veith Jr și Christopher L Stamper

veith.jpg

Tradusă în românește la Făclia în 2007.

Cartea a fost scrisă în anul 2000 de doi autori cunoscuți în America, dar și în Romania. Am precizat anul apariției întrucât cartea abordează o serie de teme care au o perisabilitate extrem de ridicată. Într-un domeniu ca Internetul, în care lucrurile se mișcă literalmente cu viteza gândului iar ideile depind în mare parte de viteza de dactilografiere a celui care scrie și de conexiunea la rețea, să produci o carte care să fie relevantă pe termen lung este cu adevărat o provocare.

Scriitura este captivantă și abordează teme care la vremea respectivă erau inovatoare. Este puțin anacronic azi să vorbești de liste de discuții când ele, datorită blogurilor, aproape că și-au dat duhul. La vremea lor, autorii au reușit să aducă în discuție și în atenția publicului direcția în care urmează să evolueze Internetul dar au creionat și foarte clar domeniile în care creștinii au ceva de spus.

Într-o lume, precum cea a internetului, fragmentată de individualism, pledoaria autorilor se sprijină în special pe nevoia de comunitate a oamenilor redusă în prezent la simpla conexiune la internet. Ca ființe umane suntem chemate să interacționăm și să folosim unealta în cauză într-un mod creativ.

Un alt nivel al discuției vizează platforma de exprimare, nelimitată practic, pe care ne-o oferă internetul. Dacă până în prezent scuza pentru lipsa materialelor de calitate era lipsa de interes a editorilor care monopolizau piața media, azi scuza este deja depășită. Putem produce și distribui materiale proprii și de impact.

Per ansamblu am rămas plăcut surprins de actualitatea ideii chiar dacă exemplele sunt deja istorie. Și m-am referit prin asta la discuția extinsă despre forumuri și liste. Am remarcat de asemenea intuiția autorilor în ceea ce va reprezenta pentru viitor (cartea, vă reamintesc, a fost scrisă în 2000) apariția blogului.

Juno – recenzie

29 ian.

Juno

juno1.jpg

Este povestea unei fete de 16 ani. A ei si a prietenului ei. Initial, sunt prieteni, apoi ajung parinti. Si de aici incepe povestea unei mamici care decide sa isi pastreze copilasul (Spre deosebire de 4 luni, 3 saptamani, 2 zile) pe care il incredinteaza apoi spre adoptie.

Elemente pozitive

Parintii fetei raspund pozitiv anuntului adolescentei insarcinate. Mama vitrega o sprijina in mod special pe fata sa isi pastreze copilasul fiind alaturi de ea pana la final.

Relatia lui Juno cu tatal ei se imbunatateste considerabil in urma acestei experiente. Filmul promoveaza, in opinia mea, ideea de familie unita aratand efectele dezastruoase produse de divort.

Mark si Vanessa, cuplul care urmeaza sa adopte copilul, reda foarte interesant inversarea valorilor familiale in sistemul contemporan. Vanessa este tipul de femeie preocupata de cariera pana in punctul de a deveni nevrotica, in timp ce Mark este individul lipsit de ambitie si care prefera sa ramana blocat in adolescenta, incapabil sa devina tata.

La cererea voastra expresa pot spune si ce nu mi-a placut.

%d blogeri au apreciat asta: