Voi (mai) aveți argumente pentru plata asigurării de sănătate?

Marți dimineața mă pregătesc să merg cu soția la un centru medical din București pentru efectuarea unor analize medicale. În prealabil am fost informat să merg la începutul lunii pentru că doar atunci au fonduri. Hmm, dar beneficiez de asigurare medicală. Nu contează, mergi la început, mă îndrumă medicul. Buun.

Cu inima în dinți, și cu poftă de viață, că așa e strigătul lor, (slogan= strigăt de luptă la celți, despre asta altădată 🙂 ) plec împreună cu soția la Romar. În centrul Bucureștiului. Din experiențele anilor trecuți mă așteptam la o masă de oameni dornici să afle starea sănătății și să beneficieze de analize gratuite + cu plată. Dimineața la 8.00 ajungem. Semiîntuneric și liniște totală. Ceva plutește în aer. Mă înființez împreună cu soția la ghișeu de unde își ridică capul o persoană (aș fi vrut să pun asistentă, dar după comportament nu părea) și ne întreabă ușor răstit: „Ce doriți?!?” „Analize,” răspunde soția, cu jumătate de gură, speriată să nu strice liniștea și pacea din locul respectiv. „Nu facem gratuit. Nu sunt fonduri” Și cu asta s-a reîntors la treburile ei. Nu-i nimic îmi spun, sunt și alte centre. Să sunăm.

Găsesc un alt centru medical. Numele, ales cu multă grijă pentru un astfel de loc. MedCenter. Pe Victoriei. La intersecția cu Splaiul Unirii. Sun de data aceasta pentru a nu mai umbla cu probele biologice după noi dacă nu e cazul. „Vreau să fac un set de analize: gratuite și cu bani. Aveți fonduri?” „Da” răspunde secretara monosilabic. „Trebuie să fac programare?” „Nu”. „Pot veni așa?” „Da.” Buun, de data asta mergem mai devreme. La 7.40 suntem prezenți cu tot ce trebuie, pregătiți sufletește, intrăm. În interior, beznă. „Aici o fi?” ne întrebăm mirați, dar nu prea mult că în întuneric se întrezărește silueta unui pupitru. După el, o ființă umană cu care încep un dialog rupt din Kafka. Să nu uit să precizez că nici aici nu era nimeni. „O fi prea de dimineață” îmi spun în gând. „Da’, de ce este așa întuneric aici?” „Nu avem lumină!” Hopa, iar am o presimțire. „Da, analize…” Nici nu apuc să termin fraza că recepționera mi-o taie scurt. „Nu putem recolta, nu vedeți că nu e lumină?!” „Da, e drept, dacă tot am venit putem aștepta, le faceți si pe cele gratuite?” „Nu sunt fonduri!” „Bine, dar la telefon, colega dumneavoastră mi-a spus că pot veni oricând”. „Ce colegă, era o domnișoară blondă?” „Nu știu doamnă, la telefon am discutat” „Ia să o sun eu, să văd de ce le spune la oameni așa!” Era 7.35. „Doamnă, lăsați, să revenim la întrebare?” „Aha! Ieri aveam fonduri, dacă veneați făceam analizele.” „Bine, dar ieri am vorbit pe la prânz. Analizele se fac pe nemâncate, probele biologice se iau dimineața. Cum puteam să vin ieri?” „Mdea. Nu știu. Nu mai avem fonduri. Lenuțo. l-ai sunat pe NuAmMaiReținutCine?” În întuneric eu și soția rămânem să vorbim între noi. Plecăm.

La alt centru. Aceeași zi. De data asta neanunțați. Dialogul se repetă. „Aveți fonduri?” „Nu.” „Contracost faceți?” „Bineînțeles.” Și ca să scurtez: 495.5 total. Acum mă întreb și eu: mai există argumente logice pentru plata asigurării de sănătate?