Arhiva | Martie, 2009

Sapte negri mititei, sper sa mai scapam de ei

31 Mar

1-2_gifFiecare dintre noi avem propriile idei, conceptii despre lume si viata, dar si propriii pitici care ne umbla prin cap. Unii mai multi, altii mai putini. Fiecare dupa o masura nestiuta. Pana la un anumit nivel piticii nu sunt periculosi, din contra, ne fac viata mai frumoasa. Mai ales in momentele grele. Ne pun sanatatea (psihica) in pericol atunci cand piticii filtreaza intreaga realitate si ne prelucreaza ei informatia iar ceea ce ajunge la noi este atins de scenarita.

Ce este scenarita? Rodul mintilor care vad la fiecare pas conspiratii, teorii si increngaturi menite sa inlesneasca sau sa tulbure viata personala a cuiva. In lumea seculara, scenarita a aparut prin filme si este cunoscuta sub numele de Zetgeist. Ea, scenarita, are doua forme: usoara si severa.

In forma usoara, vedem feluritele intamplari care ne transforma viata ca pe niste sfori sau parghii utlizate de oameni rau intentionati pentru a ne amara existenta. Cand suntem confruntati cu evidentele, reusim sa ne vindecam, desi perioada de convalescenta poate fi destul de lunga.

In forma grava, scenarita aduce transformari serioase la nivel psihic. TOTUL, absolut TOTUL este un scenariu menit sa ne ruineze. Truman Show e ceai vis a vis de ce ni se intampla noua. Scenarita severa presupune pocainta, post si rugaciune. Altfel alta cale de indreptare e greu, daca nu imposibil de gasit.

Si eu cred intr-o conspiratie, una care are toate detaliile foarte bine puse la punct si care este pusa in scena de un Mare Maestru. Una despre care vorbeste Apostolul Pavel in Romani 8:28. Celelalte sunt afectiuni de care mai putem inca scapa.

Precizare: acest post, ca de altfel toate de pe aici, nu este scris din ordinul cuiva. Desi sunt sigur ca se vor gasi si necredinciosi. 🙂

Si a fost Conferinta nationala

30 Mar

Pe 27-28 martie, comunitatea baptista locala, si nu numai a asteptat cu mult interes Conferinta nationala anuala care s-a organizat de data aceasta la Lugoj.

Ce a fost?
O multime de musafiri:

David Coffey, Presedintele Aliantei Mondiale Baptiste
Toma Magda Presedintele Federatiei Europene Baptiste
Ondrej Franka, Presedintele Uniunii Baptiste din Serbia
Avram Dega, Uniunea Baptista din Serbia
Gheorghe Dancea, Presedintele Asociatiei Bisericilor Baptiste Romane din America de Nord
Samuel Saviuc, bisericile baptiste romane din Italia
Nicu Tatar, bisericile baptiste romane din Spania
Claudiu Barlea, bisericile baptiste romane din Germania
Mihai Malancea, misiunea Colegiului Teologic Pedagogic de la Chisinau in Asia Centrala
Tomaz Gerson, misiunea Uniunii Baptiste din Brazilia
Larry Carnes, Bordul International de Misiune al Conventiei Baptiste de Sud

Unii au inceput sa faca diverse pronosticuri, altii s-au marginit sa semnaleze evenimentul iar altii au asteptat pasiv desfasurarea lucrarilor. Si unii si altii au avut propriile deceptii. Anuntata ca furtunoasa, conferinta nationala a fost mai degraba un eveniment spiritual.

Ce s-a vorbit?
Despre misiune. Mai mult despre cea externa. Si despre nevoia de a administra eficient resursele in prezent.

Remarc observatiile lui David Coffey, vis a vis de ordinarea pastorilor homosexuali si a femeilor. In prima situatie s-a pronuntat impotriva, in timp ce in cazul celeai de-a doua probleme a spus ca responsabilitatea este transferata la nivelul fiecarei uniuni baptiste in parte.

PS: Incerc sa revin cu ceva poze. In orice caz, un material mai amplu in „Crestinul azi” din martie-aprilie. conferinta-nationala

Cand evanghelicii tac, pietrele vorbesc in mass media

19 Mar

Stiu ca mesajul de mai jos va starni diferite pareri contrare. Dar este un pas pe care unii il fac. au curaj sa vorbeasca despre Dumnezeu. Harul lui Dumnezeu ese mare, iar lucrarea lui adesea de neinteles pentru noi.

Aviz criticilor de profesie: arunca cu piatra doar dupa ce ti-ai afirmat credinta in mod public in fata unor persoane seculare de care depinzi pentru a-ti castiga painea.

Si acum textul:

Componenţii Proconsul s-au apropiat în timp de Dumnezeu, căruia îi sunt recunoscători. „Oamenii trebuie să se schimbe şi e bine ca omul să se apropie cât mai devreme, din fragedă copilărie, de Dumnezeu. E greu, pentru că sunt tentaţiile mari, vin vremurile de pe urmă… Dar la 40 de ani nu mai poţi face ce făceai la 20 de ani. La 20 de ani nu eram recunoscător. Eram cel mai mare cântăreţ, cea mai tare formaţie… Oamenii care merg pe principiul că unui artist i se poate permite orice sunt nişte rătăciţi. Tocmai pentru că artistul a primit mai mult de la Dumnezeu, el trebuie să-i întoarcă favoarea lui Dumnezeu“, explică Robert.

Cum se manifestă recunoştinţa lor? „Ne privim semenii cu mai multă dragoste. Suntem mai implicaţi acum, că avem toţi familii. Suntem mai milostivi. Ţinem zeciuiala pe care o ţinea Avraam în cele mai vechi timpuri… “, continuă compozitorul formaţiei. Adică, obligatoriu, 10% din ce câştigă trupa le este oferit celor nevoiaşi, dar fără surle şi trâmbiţe. „Banii ajung la cei verificaţi de stat – adică ştii că femeia aia e văduvă şi are 15 copii – şi sunt ajutaţi de noi în mod constant, nu le dăm o dată şi gata“, spune Vali.

Ei susţin că mesajul actual al formaţiei este invers celui care îndeamnă „trăieşte clipa!“. „Dacă noi am fi rămas la mesajul de pe «Tatuaj», care a fost mai adaptat la anii respectivi, ar fi însemnat că am îmbătrânit degeaba“, adaugă Dragoş. „Nu suntem genul care merge cu fete la hotel, după concert, deşi avem cereri. După concert, chiar dacă am cântat la Oradea, ne suim în maşini şi mergem acasă. Câştigăm şi timp şi ne întoarcem la soţiile noastre“, spune şi Florin.

„Înaintea mesei, când Robert, Dragoş sau Florin spun câte o rugăciune, mă opresc şi eu un minut şi mă gândesc la Domnul. La sfârşitul mesei, aducem iar mulţumiri către Domnul. Unii zic că sunt clişee de film, dar nu e aşa. Ar fi bine dacă s-ar alinia şi alţii“, completează Bodo. „Noi am înţeles că toate aceste binecuvântări, să faci ce-ţi place şi ce vrei, să n-ai şefi, să nu fi avut niciodată vreo zgârietură într-un accident, i se datorează lui Dumnezeu. Şi aşa încercăm noi să-i mulţumim“, adaugă Dragoş.

SURSA

Alternative la mult prea prezentul Windows (3.1, 98, 2000, Vista si ce o mai urma)

18 Mar

In prezent sunt in cautare de alternative gratuite la Windows. Din mai multe considerente. Printre ele si posibilitatea de a avea un sistem de operare mai stabil si absolut legal. Cunoscatorii stiu deja de LInux cu diferitele lui distributii.

Dintre aceste distributii pentru usurinta de utilizare, interfata prietenoasa si suport, se distinge Ubuntu. Astazi am aflat cu surprindere ca exista chiar si varianta crestina a lui Ubuntu. INformatii suplimentare puteti obtine de AICI.

Au si un slogan: Fara plata ati primit, fara plata sa dati. Pentru cei care vreti sa fiti liberi va propun sa incercati si alte alternative decat Windowsul. Da, exista viata dincolo de Windows.

Da, stiu, e un drum nou cu multe provocari, dar nu mi-e teama sa fac lucruri noi si de felul meu sunt curios. In plus dependenta de un singur program pare a fi daunatoare sanatatii (creierului)

Daca vrei sa te sperii / informazi putin

10 Mar

Aici este un site care iti da cateva informatii interesante. Nu pot baga mana in foc pentru acuratetea lor. Si sa va spun de ce: am verificat datele pentru tara noastra si figuram cu 22 222 780 de milioane de suflete, desi, Institutul National de Statistica zice aici ca suntem 21 500 000

Daca te intereseaza modelingul

9 Mar

Frumuseţe durabilă
de Laura Krauss Calenberg

Un model de succes prezintă care sunt capcanele construirii unei vieţi pe
înfăţişarea fizică mai degrabă decât pe frumuseţea interioară. Laura
Calenberg este un model din New York. A călătorit în 22 de ţări şi a apărut
pe coperţile multor reviste, inclusiv Marie Claire, Cosmopolitan şi Brio. A
apărut în multe reclame ale celor de la Saks, Nieman Marcus şi Hanes. Este
căsătorită cu Jeff Calenberg, care este şi el un model profesionist, şi are
doi copii minunaţi.

2001 © Laura Krauss Calenberg

Photo credits: all Michael Goldman except dancing pose by David Sacks

A fi pe copertele unor reviste de modă de top din Europa nu mai reprezenta
pentru mine un vis, ci realitate. Nu-mi venea să cred! Tot ce-mi dorisem era
să apar în reviste, să câştig mulţi bani şi să călătoresc în toată lumea.
Lupta pentru a-mi acoperi nevoile zilnice a luat în cele din urmă sfârşit.
Acum puteam cinsti cu mâncare şi băutură în Paris, noua mea casă, şi mă
puteam hrăni cu faimă şi bogăţie. La urma urmei, nu aceasta este adevărata
viaţă?
Concentrarea atenţiei asupra înfăţişării fizice
Care este ideea ta despre frumuseţe? Ce-ai schimba la tine dacă ai putea?
Atunci când mi-am început cariera cu Christian Dior în Paris la vârsta de 19
ani, ideea mea despre frumuseţe era ce credeau ceilalţi despre mine. Dacă
oamenii mă aprobau şi doreau să-mi ofere o slujbă de modeling, deduceam că
trebuie să fiu atrăgătoare. Logica mea era că, dacă lucrez şi am succes,
atunci trebuie să fiu frumoasă. Era un tipar de gândire periculos, pentru că
îmi puneam stima de sine în mâinile altora şi în ceea ce credeau ei despre
mine.

Un alt mod prin care-mi evaluam frumuseţea era asocierea. Lucram cu unele
dintre cele mai frumoase femei din lume, care apăreau pe revistele cu cel
mai mare succes. Deci m-am gândit că, din moment ce ele îmi erau prietene şi
asociate, cu siguranţă şi eu sunt la fel de frumoasă.

O altă cale prin care m-am asigurat de frumuseţea mea erau bărbaţii pe
care-i atrăgeam. Din moment ce mă curtau mulţi bărbaţi arătoşi, inteligenţi
şi de succes, credeam că sunt atractivă. Eram faimoasă şi aveam şi mulţi
prieteni. Iar pe măsură ce aveam tot mai mult succes şi eram recunoscută de
oameni, a fost foarte uşor să obţin invitaţii la tot felul de petreceri şi
să merg oriunde doream. Deci trebuie că sunt frumoasă dacă am atâţia
prieteni şi ajung să merg în toate aceste locuri.

Prin urmare, am ajuns o persoană foarte egoistă şi centrată pe sine, trăind
numai pentru mine. Eram preocupată de mine cea mai mare parte a timului.
„Eu”, „a mea” şi „pentru mine” erau cuvintele mele preferate. Întreaga mea
viaţă era focalizată asupra înfăţisării fizice… greutatea mea, coafura
mea, hainele mele şi atractivitatea mea în general.

Odată m-am dus în Japonia pentru o prezentare de modă şi am stat acolo două
luni. În fiecare zi, alţii aveau responsabilitatea de a face totul pentru
mine, chiar şi de a-mi lega încălţămintea. Când mă îmbrăcam, era prezent
cineva care să-mi ţină rochia şi haina. Aveau trei persoane care să facă
munca uneia singure. Toate acestea îmi hrăneau egoismul şi importanţa de
sine.
Capcanele înfăţişării fizice
Am ajuns şi dependentă de muncă. Lucram şapte zile pe săptămână, pentru că
ştiam că nu există nicio garanţie – puteam să-mi pierd slujba a doua zi.
Înfăţişarea mea putea trece oricând, deci trebuia să accept fiecare slujbă.
Lucram în Germania în timpul zilei, iar seara zburam înapoi la Paris unde
continuam să lucrez, pentru ca a doua zi dimineaţa să mă întorc din nou în
Germania. Mi-era teamă că o să pierd totul şi trebuia să păstrez ce aveam cu
orice preţ. Deci acceptam orice slujbă puteam.

Rezultatul a fost că am ajuns extenuată şi bolnavă. Am leşinat odată în
mijlocul unei sedinţe foto şi mi-am rănit genunchiul. Am fost ţinută la pat
pentru prima dată în cariera mea. A nu putea lucra era cea mai
înfricoşătoare experienţă pe care o avusesem vreodată, pentru că, deşi a
durat numai două săptămâni, însemna să lipsesc de la toate prezentările de
modă pentru care tocmai mă pregătisem. Trebuia să anulez paisprezece
prezentări. Eram distrusă.

Dar într-o zi pe când eram în pat şi nu puteam lucra, am început să mă
gândesc la viaţa mea şi să-mi pun întrebări cu privire la valorile şi ideile
mele despre frumuseţe şi la ce fel de persoană devenisem în interior.

Mi-am dat seama că ideile mele despre frumuseţe erau inadecvate. Ştiam de
exemplu că înfăţişarea mea o să se schimbe. Imaginile mele din reviste
(acele imagini din reviste, pe care le tai) deveneau demodate foarte repede..
Am muncit foarte mult pentru a avea acele fotografii în reviste, iar agenţia
mea dorea să le scoată din portofoliu după şase luni, pentru că erau
depăşite! Încercam întotdeauna să ţin pasul.

De asemenea, am descoperit că era grozav să fac aşa de mulţi bani la o
vârstă atât de fragedă, dar că responsabilitatea de a-i administra era
copleşitoare. Acest lucru m-a făcut să mă întreb şi de ce erau atraşi
oamenii de mine cu adevărat. Dacă arătam diferit sau făceam ceva diferit sau
dacă aveam mai puţini bani, mă mai iubea prietenul meu pentru cine eram eu?

Toate aceste întrebări şi îndoieli mă frământau pe când cariera mea era încă
la apogeu. Mi-am dat seama de superficialitatea tuturor acestor lucruri
şi-am început să mă simt foarte pustie înăutru. După ce am obţinut tot ceea
ce am crezut că doresc, mi-am dat seama că ceva încă lipsea. Tot succesul şi
toată atenţia de care am avut parte nu au umplut golul pe care-l simţeam în
interior.

Ce se întâmplase? Unde erau priorităţile mele? Pentru cine şi pentru ce
trăiam?
Nesiguranţa înfăţişării fizice
Mi-am dat seama că îmi construiam viaţa pe lucruri care nu sunt sigure.
Viaţa mea era construită pe ceea ce credea cultura sau prietenul meu, pe cât
de mulţi bani câştigam sau pe cât de faimoasă eram. Mi-am dat seama că îmi
construiam viaţa pe nisip.

M-am gândit apoi la un eveniment semnificativ care a avut loc în viaţa mea
cu vreme în urmă în Indiana, unde am crescut. „Căutând dragostea în locurile
greşite”, cum spune cântecul, mi-a făcut realmente bine atunci când o colegă
de şcoală m-a invitat la un concert la biserica ei. Am acceptat invitaţia
pentru că jumătate din grupul de tineri erau băieţi, iar congregaţia era
foarte mare, aşa că mi-am spust că ar putea fi distractiv.

Dar credeam că nu am nevoie de Dumnezeu în viaţa mea. Pentru ce? Părinţii
mei erau în proces de divorţ. Credinţa lor nu-i ajuta.

Dar pe lângă muzică, am auzit la concert un mesaj care m-a mişcat. Spre
sfârşitul concertului, muzicienii ne-au spus că au o veste bună pentru noi.
Credeam că vor să ne spună despre o reducere la primul lor album sau aşa
ceva. Dar vestea la care s-au referit era de fapt că Dumnezeu ne iubeşte.

Ei au vorbit despre o relaţie cu Dumnezeu prin Iisus Cristos. Au spus că
Dumnezeu m-a iubit necondiţionat şi că din această cauză L-a trimis pe
singurul Său Fiu să moară pe cruce pentru păcatele mele. Ui, mi-am zis, o
relaţie bazată pe dragoste necondiţionată! Nu-mi era greu să admit că am
făcut lucruri rele în viaţă, că nu m-am ridicat la standardele pe care le
cerea Dumnezeu de la mine. Muzicienii au explicat că eu nu trebuia să câştig
favoarea lui Dumnezeu. Puteam doar să primesc darul dragostei şi al iertării
din partea lui Dumnezeu prin Iisus Cristos.

În acea seară am spus o rugăciune scurtă, cerându-I lui Iisus să mă ierte şi
să mă schimbe. I-am spus că voi trăi pentru El şi că-I voi sluji cu viaţa
mea. L-am chemat în viaţa mea pentru a începe o relaţie cu mine.

Deci ani mai târziu, străteam pe pat în Paris gândindu-mă la acel eveniment
special şi întrebându-mă cum se face că viaţa mea şi-a pierdut semnificaţia
reală. Mi-am dat seama că mi-am neglijat relaţia cu Dumnezeu şi că am ales
propria direcţie. Nu e de mirare că mă simţeam atât de pustie! Deci L-am
rugat pe Dumnezeu să mă ierte pentru că am trăit pentru mine şi pentru
aprobarea altora. Şi I-am cerut: „Te rog, schimbă-mă şi arată-mi care este
adevărata frumuseţe”.

Primul lucru pe care Dumnezeu mi l-a arătat a fost pericolul inutilităţii.
M-am luptat cu acest lucru multă vreme. În America, se cheltuiesc anual 20
de miliarde de dolari pe cosmetice, 300 de milioane de dolari pe operaţii
estetice, 33 de miliarde de dolari pe produse dietetice. Acest lucru
ilustrează cât de mulţi bani cheltuim şi cât de mult timp petrecem pentru
aspectul nostru fizic. Inutilitatea nu este frumoasă.

La fel era şi obiceiul meu de a mă compara cu alte femei. Gelozia este o
altă problemă la care a trebuit să lucrez. A trebuit să învăţ să fiu sigură
în cine şi ce sunt şi în cum m-a făcut Dumnezeu, ştiind că El mă iubeşte
indiferent de cum arăt sau ce fac.

Nesiguranţa nu este frumoasă. Este greu să ai şi să fii un prieten când te
simţi nesigur. Aştepţi prea mult ca ceilalţi să-ţi facă complimente şi să te
ajute să te simţi bine.
Definiţia frumuseţii adevărate
Ce este frumuseţea? Nu este înfăţişarea fizică. Este ceea ce se găseşte în
interior, în inima ta. Umilinţa este frumoasă, cu toate că nu este populară
în profesia mea. Siguranţa şi stima de sine sunt frumoase. Şi a-L cunoaşte
pe Dumnezeu în mod personal aduce frumuseţe, pentru că a şti că El te
iubeşte şi te acceptă îţi dă siguranţă şi stimă de sine. Aceasta te
eliberează să te accepţi şi să te iubeşti pe tine şi neajunsurile tale.

Fără iertarea lui Cristos, păcatul nostru ne face urâţi în interior. Nu avem
pace. Şi nici un remediu de „acoperire” din lume nu poate scimba acest
lucru. Dumnezeu vede aceasta şi alţii o vor vedea şi ei. Numai Cristos ne
poate face frumoşi în ochii lui Dumnezeu. Adevărata frumuseţe interioară
începe cu Dumnezeu în centrul vieţii noastre şi creşte în afară.

Pot să îţi spun că Iisus Cristos mi-a schimbat viaţa şi că nu voi regreta
niciodată decizia pe care am luat-o de a-L urma. De ce să nu-L chemi pe
Iisus să intre şi în viaţa ta? El a spus: „Iată, Eu stau la uşă şi bat. Dacă
aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el” (Apocalipsa 3:20).

Poţi să-L primeşti pe Cristos prin credinţă, în rugăciune, chiar acum.
Dumnezeu îţi cunoaşte inima şi nu este preocupat atât de mult de cuvintele
tale, cât de atitudinea inimii tale. Iată o rugăciune ca aceea spusă de
mine, prin care-ţi poţi exprima dorinţa inimii…

Doamne Iisuse, am nevoie de Tine.
Îţi mulţumesc că ai murit pe cruce pentru păcatele mele.
Îmi deschid viaţa şi Te primesc ca Mântuitor şi Domn.
Îţi mulţumesc că mi-ai iertat păcatele şi mi-ai dat viaţă veşnică..
Preia controlul vieţii mele şi fă-mă acea persoană pe care Tu o doreşti.

De pe Roboam.com

Cele mai spectaculoase supravietuiri

9 Mar

Coincidenta este modalitatea lui Dumnezeu de a ramane anonim.
Albert Einsein

Chance
Uploaded by titounetsan
%d blogeri au apreciat asta: