Armonii alb – negru

Saracul om bogat

La un om bogat a venit o persoana care facea strangere de fonduri pentru o organizatie non profit. Stiind pentru ce a venit, omul de afaceri l-a abordat direct.

-Asa-i ca ai venit pentru ca stii ca am foarte mult bani?
-Da, am stiut acest lucru si de aceea am indraznit sa ma prezint in fata dumneavoastra, a raspuns cel care aduna fonduri.
-Ei bine, stii ca eu am o mama ale carei medicamente costa enorm luna de luna?
-Nu, nu stiam.
-Ei bine, stii ca am avut un frate care a raposat si au ramas in urma lui cinci guri de hranit?
-Nu, nici acest amanunt nu il stiam.
-Ei bine, stii ca fiul meu este presedintele unei organizatii care se ocupa de persoanele defavorizate din oras?
-Nu, nu stiam.
-Atunci, daca lor nu le dau un șfanț, voua de ce v-as da?

Dawkins: o amagire?

Menită să atragă atenția lumii științifice asupra falsității religiei, cartea lui Richard Dawkins, The God Delusion, tradusă tot de Curtea Veche, a reușit să atragă protestul comunității științifice care crede sau nu în Dumnezeu. Alister Mc Grath, el însuși ateu și specialist în chimia moleculară și posesorul a două doctorate la Universitatea Oxford îi oferă un răspuns percutant lui Dawkins și cărții sale care a reușit să facă valuri nu atât datorită calității ei, ci mai ales stilului furibund al autorului de a ataca religia cu orice preț. Iată cum își începe Alister McGrath pledoaria:

De la publicarea, în 1976, a cărții The Selfish Gene, Richard Dawkins și-a stabilit reputația de a fi unul dintre cei mai de succes și pricepuți popularizatori ai științei… Și totuși, cea mai recentă carte a sa marchează o ruptură semnificativă de acest nivel de preocupări. The God Delusion îl propulsează pe Dawkins în postura de cel mai proeminent polemist ateu care aplică oricărei forme de religie o critică acerbă.

Scrisă într-o notă abordabilă și presărată cu ironii fine, cartea lui Alister McGrath oferă (încă) un răspuns adus criticilor pe care omul de știință ateu le aduce religiei în general, și credinței creștine în special. Deși are puțin peste 160 de pagini răspunsurile sunt foarte bine documentate științific. Pentru cititorii care doresc să citească mai multe pe un anumit subiect, Alister McGrath oferă, așa cum ne-a obișnuit și în cărțile anterioare, o bibliografie suplimentară.

Aceasta este prezentarea autorilor așa cum apare pe pagina de interior a cărții:

Alister McGrath este în prezent profesor de Istorie a Teologiei la Universitatea Oxford şi cercetător asociat principal la Colegiul Harris Manchester. Principalul său domeniu de interes îl constituie istoria gândirii creştine, în special relaţia dintre ştiinţele naturii şi credinţa creştină. În trecut, a fost ateu şi-şi atribuie lipsa de credinţă, pe de-o parte, faptului că a descoperit filosofia ştiinţei, iar, pe de altă parte, unei întârzieri în a lua decizia de a cerceta el însuşi ce înseamnă cu adevărat creştinismul, în loc să accepte stereotipurile avansate de prietenii săi atei (dintre care nu puţini apar în cartea lui Richard Dawkins, The God Delusion). După ce a studiat chimia la Oxford, a lucrat în cercetare în domeniul biofizicii moleculare, dezvoltând noi metode pentru studiul membranelor biologice. A trecut apoi la studierea teologiei creştine, devenind expert în istoria gândirii creştine, mai cu seamă în chestiunile ce ţin de ştiinţă şi religie. Este un autor prolific, printre publicaţiile sale recente numărându-se şi Dawkins’ God: Genes, Memes, and the Meaning of Life, Blackwell, 2004.

Joanna Collicutt McGrath a studiat psihologia experimentală la Oxford, apoi s-a specializat în neuropsihologia clinică, după care a studiat teologia creştină, specializându-se în studiile biblice. În prezent conferenţiar la Catedra de Psihologie a Religiei la Colegiul Heythrop al Universităţii din Londra, ea s-a implicat în scrierea cărţii de faţă, dar a contribuit mai ales la secţiunile care se ocupă de studiile biblice şi de relaţia dintre psihologie şi neuroştiinţe. Este coautoarea cărţii Meeting Jesus: Human Responses to a Yearning God (împreună cu Jeremy Duff), publicată de SPCK (Society for Promoting Christian Knowledge — Societatea pentru Promovarea Cunoaşterii Creştine) în anul 2006.

Cartea se poate comanda direct la editură.

Alzheimer: simptome

O pacientă merge la doctor și îi spune:
-Domnule doctor, am început să uit!
-De când? o întrebă doctorul.
-De când ce?

Glumă, glumă, dar dacă citim ce scrie în materialul de mai jos ne pune pe gânduri.

Primele semne ale unei imbatraniri cerebrale precoce:

* uitarile de rutina – lapsus – daca sunt prea dese;
* imposibilitatea de a respecta un program stabilit;
* lipsa de memorie a numelor proprii intr-un context;
* nerespectarea programului zilnic.

Detalii AICI

Libertatea religioasă. Cum o văd ei?

Ziarele noastre văd numai lucruri bune. Realitatea este totuși alta. România este un loc foarte interesant atunci când vine vorba de libertatea religioasă. Pe de o parte avem legi care o protejează iar pe de altă parte avem cazuri în care nu ni se permite să construim locașuri de închinare, nu ni se permite să ne îngropăm morții, etc. Deși sunt ziare care remarcă tonul aparent optimist al raportului am evidențiat câteva exemple de încălcare a libertății religioase.

Some minority religious groups continued to report that local authorities for unjustified reasons opposed granting them construction permits for places of worship. The Greek Catholic Church continued to complain that the local authorities consistently opposed granting them a construction permit for a new church in Sapinta (Maramures County), where the local parish bought land in 2003. The Baptist and Adventist churches reported similar cases in Bucharest and Bursuceni (Suceava County) respectively.

The Baptist Church continued to allege that the Bucharest city hall wanted to expropriate a piece of land owned by the church for the construction of a shopping center. The Bucharest city hall repeatedly refused the Baptist Church’s request for a construction permit for a place of worship on the land.

The Greek Catholic, Adventist, and Baptist churches continued to report that Orthodox priests allowed the burial of non-Orthodox believers in confessional or even public cemeteries (often treated as confessional by Orthodox priests in rural areas) only when certain conditions were met; they allowed burials only in isolated sections of the cemetery if non-Orthodox religious services were not used.

The Baptist Church reported that, although it received land for a cemetery in Starchiojd, Prahova County, the local Orthodox parish occupied approximately one third of the land. In Potcoava, Olt County, the Baptist Church filed a lawsuit against the Orthodox Church because an Orthodox priest did not allow the burial of Baptist believers in a public cemetery. It also asked the mayor’s office to allocate land in the cemetery for the burial of Baptist believers. The lawsuit was in progress at the end of the reporting period. In May 2010 the Orthodox priest in Potcoava, supported by his bishop, did not allow the burial of a Baptist believer on the basis that he could not be buried in the same grave with Orthodox believers (the Baptist believer’s parents belonged to the Orthodox faith). A similar case was reported by the Baptist Church in Milailesti, Giurgiu County, where in December 2009 the Baptist congregation had to end the religious service for a deceased believer at the gate of the cemetery because the Orthodox priest denied them access to the cemetery. Over the years Orthodox priests have denied the Baptist Church access to the public cemeteries in Tufeni, Bacea, and Movileni (Olt County).

Anul acesta au fost mai puține plângeri din partea coreligionarilor. Asta fie pentru că nu au mai fost abuzuri fie pentru că oamenii nu au mai sesizat autoritățile. Între noi fie vorba, cred că a doua variantă este mai plauzibilă.

Remaintesc faptul că am selectat doar cazurile n care au fost implicați credincioși baptiști. Pentru cei care doresc să vadă și alte situații similare, Raportul se află AICI

Românilor le vine mintea la cap?

Una dintre dovezi este aceasta:

Anul 2010 este însă primul în care numărul total al românilor care au televiziune prin cablu sau prin satelit a scăzut comparativ cu anul precedent. Datele nu sunt impresionante, o diferenţă de 90.000 de abonaţi, astfel încât specialiştii în comportament uman şi analiştii din piaţa media nu au o singură explicaţie pentru acest fenomen. Mai ales că numărul abonaţilor la IPTV (serviciu de televiziune digitală transmis direct către televizorul clientului, prin intermediul conexiunii internet de mare viteză) a crescut de 17 ori din 2009 până în prezent.

Detaliile suplimentare sunt AICI.

Citeam acum câteva zile că și audiența posturilor de tip „senzațional” e în declin. Când eram student, unul dintre colegii mei, căsătorit, mi-a spus că în primii ani de căsnicie nu-și va lua televizor. Era tocmai vremea în care televiziunile prin cablu își trăiau clipele de glorie. Asta se întâmpla prin 1998. L-am privit circumspect pe om și mi-am văzut mai departe de viață. A venit și rândul meu să mă căsătoresc. Mi-am amintit de vorbele prietenului și am zis că merită să încerc să văd dacă dreptate. De atunci am început să realizez că se poate trăi și fără televizor. Culmea e că trei ani de zile am lucrat într-un domeniu ce presupunea interacțiunea cu tv-ul: publicitatea. E drept, activam în print, însă tot publicitate se numea. ȘI m-am descurcat rezonabil fără cutia magică. N-am avut nimic de pierdut datorită debarasării de (aproape) inutilul obiect.

Azi, singurul care folosește lelevizorul este Lucas, băiețelul de patru ani care se uită din când în când la desene animate pe DVD player.

De acum e oficial

Este adevarat, m-am pocait si botezat aproximativ acum 7 luni, impreuna cu sotia mea Loredana si Dida Dragan, in Biserica Riul Vietii de catre Pastorul Razvan Mihailescu, un om ales. Dragos – chitara si Robert – clape impreuna cu sotiile lor, s-au intros la Domnul acum 5 ani. Poate va intrebati de ce nu am facut-o si eu tot atunci, dar sunt sigur ca acesta a fost timpul meu, dupa cum stim cu totii, bunul Dumnezeu are plan cu fiecare si dupa cum spune CUVANTUL in Eclesiastul 3.11 “orice lucru Domnul il face frumos la vremea lui”.

Cel puțin așa afirmă Bodo într-un interviu publicat de cei de la Creștin Total. După ce s-a botezat în urmă cu șapte lui, vocalistul formației Proconsul afirmă în articol că frecventează Biserica Râul Vieții. În urmă cu ceva vreme a făcut valuri cu albumul Sens Unic printre evanghelici când s-a presupus că Bodo s-a pocăit.

La momentul acela nu s-au dat informații oficiale despre acest lucru, însă recent, informația a fost confirmată de însăși subiectul știrii. Puteți citi interviul pe larg AICI

Se intampla in America

Saptamana trecuta l-am reprezentat pe Cody Alicea, un baietel de 13 ani din California, care m-a sunat Miercuri, in ajunul Zilei Veteranilor, cu o problema infricosatoare. Directorul scolii i-a interzis lui Cody sa mearga la scoala cu bicicleta lui, pentru ca Cody a afisat steagul american pe bicicleta in onoarea bunicului sau, care este un veteran de razboi.

Directorul a decis ca steagul American este “ofensator” pentru unii, mai ales pentru cei care vor sa aduca steagul statului Mexic si are potentialul de a cauza “framantari” in scoala. Singura cale de a mentine pacea, ne-a spus directorul, a fost sa-i interzica lui Cody sa aduca steagul la scoala.

Sa nu intelegeti gresit: Scoala lui Cody este in California, care cred ca este inca in Statele Unite ale Americii, nu in Mexico, Iran sau China.

Imediat am trimis o instanta legala acestui director, l-am educat pe el si pemsuperiorii lui despre Primul Amendament al Constitutiei si i-am promis cu certitudine ca daca nu isi schimba decizia vom incepe proces legal pentru a rascumpara drepturile lui Cody.

Am facut multa publicitate acestui caz, si atat directorul cat si intregul sistem scolar a fost inundat cu mii de apeluri pentru Cody, unele chiar de la soldati americani aflati in Afghanistan!

Astazi, directorul si-a schimbat decizia si i-a permislui Cody sa se reintoarca la scoala cu bicicleta si steagul! Dar povestea nu se termina aici!

Pe cand Cody era pe bicicleta in drum spre scoala, un convoi mare de motociclisti l-au urmat, cu steaguri uriase fluturand in vant. Cand a ajuns la scoala, sute de colegi l-au intampinat cu stegulete in maini si au recitat cu totii The Pledge of Allegiance. Adam Brittain, un veteran batran cu semne vizibile ale sacrificiului sau, s-a apropiat de Cody si i-a dat palaria lui, care era decorata cu medalia “Purple Heart”, una dintre cele mai valoroase medalii acordata soldatilor de Presedintele Americii.

Povestea este perluată, cu mici modificări de ordin stilistic, de pe Pastornet.

13-14 Bucuresti – Alba

Zi superbă pentru călătorie, sâmbăta din 13 noiembrie m-a găsit împrenuă cu fmailia într-o călătorie de circa 400 de km spre Alba Iulia. Nici nu mi-am imaginat o zi mai frumoasă pentru un astfel de drum. Peste tot copaci cu puținele frunze galbene rămase străjuiau marginea drumului însorit.

La destinație, familia gazdă ne-a făcut să ne simțim ca trei regi :).

Narnia: A treia nuvelă ecranizată – The Chronicles of Narnia: The Voyage of the Dawn

Cea de-a treia capodoperă a lui CS Lewis ecranizată: „Călătorie pe mare cu Zori de zi” va fi difuzată de Crăciun în cinematograf. Pana atunci aveți timp să citiți și cartea 🙂

Aici este un trailer: