Circulă, pe net, de ceva vreme o scrisoare adresată Președintelui american. Una din multele, bănuiesc. Dat fiind autorul ei, mi s-a părut demnă de menționat aici. Iată despre ce este vorba:
Lou Pritchett’s Open Letter to President Obama Citește în continuare
Din când în când mai trec pe la statistici să văd cum ajung oamenii pe aici. Am evitat în ultima perioadă să mai pun tag-uri pentru că nu sunt interesat să vând spaţiu publicitar, so, no more tags.
Totuşi oamenii ajung pe blog căutând răspunsuri la întrebări interesante. Din păcate, nu aici pot găsi cele mai bune răspunsuri la următoarele căutari:
situri in care te sperii
r: era unul rotten parcă, aici nu prea ai de ce să te sperii. Cred eu.
obtinere breton:
r: la frizerie, monşer, la frizerie.
de ce si-a facut cruce vladimir pustan:
r: chiar, aşa! De ce? Întreabă-l pe ciresarii.ro
cum imi spal masina
r: eu obişnuiesc să folosesc furtunul. Am marele avantaj că stau la casă 🙂
Care sunt cele mai năstruşnice căutari care vă trimit cititori pe blog?
este un loc special, de fapt un muzeu cu personaje vii, care reproduce din punct de vedere cultural-istoric ethosul iudaic al primului secol, lumea în care a trăit Domnul Isus. Am aflat astăzi într-prezentare pe care unul din ghizii de acolo a făcut-oghid, Daniel S. la biserică şi am vizitat spaţiul virtual pus la dispoziţia vizitatorilor.
Puteţi găsi lucruri interesante AICI
PS. Dacă ajungeţi prin Nazareth, vă pot pune o mică pilă 😉
În contextul actual în care deferențierea sexelor se face tot mai greu, în situația în care bărbați efeminați încearcă să egaleze grația feminină, în lumea sportului lucrurile stau tocmai invers. O persoană (după ce am citit articolul de AICI, campioană și recordmană (sic!) la atletism are o problemă interesantă: trebuie să demonstreze că are dreptul de a concura la categoria respectivă. Adică, pe scurt, că este femeie.
Iată una din melodiile mele favorite. Deși poate fi to slow pentru unii, mi se pare o melodie cu un text deosebit. În română este tradusă, după câte știu: Nu pleci de la mine Isus
Cei interesati de viata pastorului wurmbrand pot umari si / sau descarca un documentar produs de Forumul Civic Crestin si Voice of Martirs
Pe Adi l-am cunoscut cam cu doi ani în urmă când am ascultat mărturia lui cutremurătoare. Un tânăr cam de 1, 80 care a venit în biserica în care slujesc și mi-a spus că vrea să depună o mărturie. I-am spus că poate face asta în zece-cincisprezece minute. După treizecișicinci încă mai avea multe de spus iar ascultătorii erau ochi și urechi. După asta ne-am mai întâlnit de câteva ori. Ultima dată, la el în biserică unde era neobișnuit de bucuros în ciuda situației în care se afla. Am petrecut la sfârșitul programului ceva timp, momente în care mi-a mai spus încăodată că Dumnezeu știe cel mai bine ce are de făcut. După o săptămână sau două am aflat că a plecat la Domnul.
În urma lui au rămas copiii și soția. Un grup de oameni au pornit un proiect de ajutorare a familiei (o mamă văduvă și doi copii minori) care a cunoscut suferința într-un mod în care mulți dintre noi nici nu ne gândim. Vreau să vă pun la dispoziție una din modalitățile prin care putem trece la credința manifestată la nivel practic. Aveți poveste și datele de contact ale unei familii care are nevoie urgent de ajutorul vostru:
Adrian şi Cristina s-au căsătorit în urmă cu 13 ani în toamna anului 1996. Au împreună doi copii: Iulia, 11 ani şi Andrei, 7 ani. În anul 2002 au reușit prin eforturi proprii să achiziționeze un teren în comuna Domnești, iar în 2004 Adrian, zidar de meserie, a început să-şi construiască singur o casă pentru familia lui. Dar în 2006 Adrian a fost diagnosticat cu cancer la ficat şi după aproape 3 ani de luptă cu boala, Adrian a fost chemat acasă de Dumnezeul pe care L-a slujit. Deşi a avut o credință neclintită că Dumnezeu îl poate vindeca, planul divin a fost altul. Pe 1 aprilie 2009 Adrian a plecat acasă, nu la Domneşti, ci la casa pregătită de Mântuitorul Lui în cer. Cristina, Iulia şi Andrei locuiesc provizoriu într-un spaţiu de unde pot fi evacuaţi în orice moment.
În urma lui Adrian a rămas mărturia lui de creştin dedicat, a rămas familia (soţia şi cei doi copii), au rămas nişte ziduri începute, dar rămase la jumătate şi am rămas noi – rudele, prietenii, fraţii de credinţă, cunoştinţele, oamenii de bine, muritori încă în viaţă.
Descrierea modalităților în care puteți ajuta este aici: http://neemiadenes.wordpress.com/
Cu Dr James Frank McGrath am interacţionat în primii ani de teologie. M-a fascinat stilul onest cu care aborda temele din Noul Testament. Pe parcursul celor doi ani am reuşit să înţeleg cum poate un creştin contemporan să rămână fidel scrierilor din Noul Testament, să le accepte ca atare şi totodată să articuleze răspunsuri plauzibile la problemele ridicate de critica Noului Testament.
Autorul abordează problema celor doi sceptici celebri din NT: Iacov, fratele Domnului şi Apostolul Pavel. Teza dă de gândit oricărui cititor interesat de subiect. Materialul, în engleză, poate fi găsit AICI
__________________________________
*Titlul este o traducere a textului care a fost publicat AICI
Fără să incriminez în mod direct pe careva, pentru că nici eu nu pot ridica piatra asta, am observat preferinţa unor respectaţi bloggeri de a se feri cu străşnicie să publice link-uri care au legătură cu subiectele pe care le abordează. Dacă faceţi un survey pe oricare din blogurile evanghelice top 10 veţi descoperi acest lucru. Nu spun că sunt total nevinovat de meteahna asta, dar, pe cât posibil, încerc să scap de ea.
1/2 on topic: nu este postarea materialelor fără a cita sursa, echivalentul Citește în continuare
BlocNotes
Teologeanu 
Comentarii recente